Genialitatea la romani

2
28

Poporul nostru sufera de o adanca genialitate. E o suferinta profunda, care solicita revarsarea geniului in afara spiritului proprietate personala.

Romanul trebuie sa-si exercite talentele geniale spre a se implini; fiinta sa nu poate sa-si gaseasca linistea daca nu elibereaza din colivie stralucitele idei ale proprietarului.

Desigur, genialitatea este subinteleasa a exista dintotdeauana si nici nu mai trebuie demosntrat ca exista; pur si simplu, orice mirare care pune in discutie existenta sfintei genialitati se taxeaza ca o crima de lez-majeste.

Romanul nu poate fi decat genial in tot ceea ce face si vorbeste.

Desigur, aceasta este impresia despre sine a fiecarui individ in parte; alti romani, la fel de geniali, vor contesta aceasta idee si se vor considera geniali atunci cand vor reusi sa demonstreze impostura aceluia.

2 COMENTARII