Pe vremuri, poporul primea paine si circ ca sa fie ascultator si sa nu se revolte contra stapanirii. De-a lungul timpului, metoda de livrare a circului s-a rafinat, de la executiile in piata publica a dusmanilor statului, pana la expunerea la stalpul infamiei si tavalitul prin catran si fulgi de gaina.
[In fond, Dreifus n-a fost decat tot un circ livrat poporului care avea nevoie de tapi ispasitori.]
In ultimii ani asistam la o noua metoda de circ – cel al telejustitiei – justitia televizata la ore de maxima audienta care se bazeaza pe un principiu simplu: inventezi dusmani dupa care ii executi. Creezi astfel iluzia ca dreptatea invinge si cei rai – mafioti, dusmani politici sau simpli inocenti care s-au aflat la locul potrivit intr-un moment nepotrivit – isi primesc pedeapsa. Binele invinge iar poporul poate dormi linistit.
Teoria numerelor mari
Justitia populara are avantajul ca lucreaza cu teoria numerelor mari. In 23 de milioane de romani vei gasi cativa care sa poata fi facuti sa fie urati de restul lumii. Asta, una la mana. A doua la mana – lucrezi cu mase mari de oameni – avantajul este ca multimea cauta solutii simple la probleme complicate: inteligenta multimii nu este o medie aritmetica a inteligentelor individuale ci este egala cu inteligenta celui mai prost individ al masei.
Si asta pentru ca exista capacitatea de influentare si teama de a fi perceput ca o individualitate ce pune in pericol omogenitatea multimii.
Am mai expus problema tapilor ispasitori, cand politisti vinovati ca au sporuri, cand profesori vinovati ca nu lucreaza si in vacantele scolare si au spor de rural, cand pensionarii ca au pensiile prea mari, cand oameni de afaceri pusi la zid pentru ca Guvernul a decis apriori ca sunt evazionisti…
Spre dictatura luminata
In fond, poporului i se livreaza dusmani de clasa. Televiziunile prezinta cazurile construite cu dovezi pregatite cu grija de organele Statului iar poporul isi striga ura fata de acesti dusmani inchipuiti. Astfel, supapa se deschide, presiunea se micsoreaza in cazan iar mamaliga nu mai explodeaza.
Confruntati zi de zi cu dusmanii sai (inchipuiti sau creati in laboratoare), poporul este dirijat spre concluzia ca doreste o dictatura. Eventual, luminata. Care sa nu mai permita acestor personaje sa faca tot ce vor, sa fure avutul public, sa-i pedepseasca pe cei care se incumeta sa suga vlaga acestei natii si sa conduca tara spre noi culmi de progres si civilizatie.
In fond, „cazul Voicu” s-a construit pe acest sistem. Glumea cineva ca l-au ales pe el dupa un album de fotografii si l-au luat pe cel care se potrivea cel mai mult unui portret robot al mafiotului politic. La fel ca si Gregorian Bivolaru, pe vremea Guvernarii Nastase, senatorul Voicu a fost executat mediatic si declarat vinovat de „Justitia populara” cu mult inainte de inceperea procesului.
Voicu a fost folosit pe post de perdea de fum; cu stenogramele din dosar (apropo, a putut, oare, confrunta cineva stenogramele cu benzile magnetice?) s-a mai distras atentia doua saptamani de la problemele tarii; pensionarii au uitat ca Guvernul vrea sa le taie pensiile, profesorii au uitat ca Guvernul le-a taiat sporurile si asa mai departe.
Acum, dupa Paste, probabil va reincepe telenovela cu Geoana si demiterea/demisia din functia de presedinte al Senatului. Vom mai avea, deci, circ saptamani bune. Ca panea e cam scumpa si cam rara.