Un bacauan in Brazilia

    6
    45

    Numele sau este Claudiu Dascalu. Originar din Bacau, a plecat in urma cu multi ani in Italia. Dupa cativa ani se hotaraste sa mearga mai departe. A ajuns in Brazilia. Doreste, prin intermediul ContraSENS, sa spuna o poveste: povestea unui bacauan in Brazilia.

    Un bacauan in Brazilia

    bacauan-in-brazilia-1bacauan-in-brazilia-2bacauan-in-brazilia-3

    Brazilia pe care o studiasem la scoala era o tara cu un aspect oarecum nedefinit intr-un cadru de aspecte economice, geografice, cateva culturale dar strict rezervate la originea poporului brazilian si de aici incepea o scurta relatare istorica si cam atat.

    Dar legatura mea cu Brazilia era cu totul alta, necunoscutul, totala instrainare de tot ce imi era familiar ma atrageau inca de pe atunci. Petreceam multe zile cu privirea fixa catre cer imaginandu-i nemarginirea.

    Curand am plecat in lume peste granitile tarii noastre, in vestul Europei stabilindu-ma in Italia si unde am ramas sase ani.
    Dupa acesti sase ani am decis sa plec din nou la drum cu destinatia Brazilia. Mi-am facut bagajele si in 13 ore eram la Sao Paulo iar dupa inca doua ore de zbor, uite-ma in Goiania.

    Ma numesc Claudiu Dascalu, m-am nascut in Bacau si locuiesc acum in Goiania, capitala statul Goias, Brazilia. Sunt un bacauan in Goiania ceea ce ma face sa ma simt responsabil pentru imaginea tarii si a orasului nostru aici.

    [Putina istorie]

    In data de 21 aprilie anul 1500 punea piciorul pe acet pamant primul european, Pedro Alvares Cabral, care declara acest teritoriu colonie a Portugaliei.

    Se spune ca, ajunsi aproape de tarmul Braziliei, au ramas uimiti de frumusetea acestui pamant. Prima capitala a acestei tari a fost stabilita la Salvador in nord-est, dupa care, in 1763, a fost mutata la Rio de Janeiro si, in final, a fost construita Brasilia, proiectata si construita in timp record cu un scopul de a deveni noua capitala a Braziliei.

    La coborarea din avion in Goiania, ca si colonizatorii de acum 500 de ani, am ramas uimit de frumusetea acestui pamant pe care unii il numesc “pamantul soarelui”. Frunzele palmierilor straluceau, cerul era de un albastru impecabil, aerul cald ma facea sa ma simt parte din el si pluteam impreuna cu ceilalti care, in ciuda oboselii calatoriei, zambeau, radeau si se imbratisau. Totul ma facea sa ma simt putin brazilian.

    Poporul brazilian are o caracteristica aproape unica in lume: primeste cu bratele deschise orice strain avandu-L ca simbol a acestei ospitalitati pe insusi Isus, cu bratele deschise in Rio de Janeiro, iar sloganul principal al acestei tari este “Brazilia, o tara a tuturor”.

    [Goiania]

    Goiania are 70 de ani si a inceput sa se dezvolte in urma cu 50 de ani, adica dupa construirea noii capitale, Brasilia, care a avut scopul de a dezvolta toata Brazilia si nu doar partea de coasta, cum se intampla pana atunci. Partea de interior a tarii de inainte de Brasilia avea doar 0,5 locuitori pe kmp si asta nu mai putea fi ignorat.

    Statul Goias este astazi un mare producator de carne, trestie de zahar, grau, ceea ce il face sa fie indispensabil pentru alte state cum ar fi statul Sao Paulo fondat in 1554 si considerat astazi locomotiva economiei braziliene. Goiania este un oras in plina dezvoltare, un oras al restaurantelor cu o gastronomiei bogata, unde un turist poate experimenta diferite feluri de carne, legume, fructe tropicale si totul inconjurat de tipica primire calduroasa a poporului brazilian.

    Prima mea cina intr-o churrascarie tipic goiana mi-a lasat o imagine extrem de placuta. Am avut o primire excelenta, ambient super curat si elegant, o diversitate de mancaruri incepand de la baza alimentatiei braziliene – fasole si orez – pana la mancaruri japoneze sofisticate si deserturi flambante, torturi din retete tipice europene, etc.

    Daca te asezi la masa dupa ce ai ales cate ceva din toate aceste minunatii puse la libera alegere a clientului, apare primul chelner cu primul fel de carne suculenta si, la putin timp dupa el, altul si asa mai departe trecand printr-o o varietate de carnuri ale caror nume incepi sa le si incurci.

    Aici in restaurante functioneaza trei sisteme de plata. Primul e cel mai convenabil, dupa parerea mea, adica self service: mananci cat vrei si platesti o suma fixa. In al doilea sistem plata se face la kilogram iar in al treilea, la farfuria deja facuta, insa acesta este mai rar.

    Preturile sunt destul de acesibile. De exemplu un pranz intr-unul din aceste restaurante costa in jur la 15 euro; cu 20 de euro poti cina intr-un restaurant cu sofer la intrare care iti parcheaza masina si car e are toate calitatile unui restaurant chic.

    Micile restaurante ofera preturi deseori foarte mici variind de la 2-3 euro pana la 10 euro. Moneda nationala este Real (R$).

    Goiania a fost considerata orasul cu cea mai buna calitate a viatii din Brazilia si probabil aceasta varietate de oferte in alimentatie a contribuit mult. Spatiile verzi acopera suprafete insemnate facand ca Goiania sa fie considerata si cea mai “verde” capitala din Brazilia.

    [Caldas Novas]

    Incepand sa calatoresc prin statul Goias am ajuns in orasul cu ape termale numit Caldas Novas. Este un orasel incantator, excelent pentru a petrece vacantele. Exista aici nenumarate cluburi cu piscine cu apa calda cu proprietati curative. Unu dintre cluburi este si cel mai mare din America de Sud – faimosul Hot Park – unde am putut face scufundari printre enormii pesti Pirarara si multe alte specii. Am putut admira de aproape diferitele specii de pasari tropicale, tucani, diferite feluri de papagali si altele toate cu un penaj viu colorat cum este cam totul aici, la tropice.

    Cele mai vechi constructii din orasul Caldas Novas sunt biserica Matriz, construita in anul 1850, unde am asistat la slujba cea mai originala din cate am vazut aici. In Brazilia exista asa numitul “catolicism carismatic”, o forma derivata din catolicismul clasic care, din cate mi s-a spus, nu a fost acceptat de Vatican dar in Brazilia are mare succes.

    O alta constructie veche este Casarao servind in trecut ca un fel de “autogara” pentru cei ce ajungeau aici dupa lungile calatorii cu caruta pentru a se bucura de apele calde de aici sau pentru a continua drumul catre alte orase.

    Aici sunt fotografiile vechilor locuitori si cele ale tuturor primarilor pe care Caldas Novas i-a avut pana in ziua de azi, cu exceptia primilor doi. Din pacate, in epoca lor, nu exista aparatul de fotografiat.

    Aceasta casa te face sa calatoresti in timp catre acele vremuri cand totul era natural iar viata in comunitate nu era doar o alegere ci un mod de supravietuire.

    Caldas Novas este inconjurat de diferite ferme care fac si agriturism. E o placere sa te poti trezi dimineata cu cantatul cocosului sa bei o cana de lapte proaspat. Este o viata “la tara” in inima Braziliei. Seara, impreuna cu gazdele noastre, am ascultat vechile cantece caipira (cantece traditionale), un fel de country brazilian.

    Sloganul acestui oras este “Caldas Novas, usor de ajuns aici, greu e sa vrei sa mai pleci.” Si este adevarat eu ma intorc aici cat de des pot: o saptamana petrecuta aici te intinereste un an. Va continua.

    bacauan-in-brazilia-4bacauan-in-brazilia-5bacauan-in-brazilia-6

    bacauan-in-brazilia-7bacauan-in-brazilia-8bacauan-in-brazilia-9

    bacauan-in-brazilia-10bacauan-in-brazilia-11bacauan-in-brazilia-12

    bacauan-in-brazilia-13bacauan-in-brazilia-14bacauan-in-brazilia-15

    6 COMENTARII