Am stat azi sa vad reactiile la anuntul lui Basescu referitor la scaderea salariilor si a pensiilor. In afara de obisnuitii idioti portocalii, care, orice ar face si spune Base, il aproba, am vazut un curent de opinie care incepuse sa se dezvolte de ceva vreme si care acum a ajuns la o oaresce maturitate: comunismul de dreapta.
Stiu, suna ca dracu. Dar se pare ca am reusit sa inventam asa ceva in Romania.
Din discutiile de pe net au rezultat cateva idei:
1. bugetarii au salarii prea mari si nu se omoara cu munca;
2. in Romania oricum nu se munceste; de aia sunt salariile mici;
3. bugetarii nu produc plus-valoare; singurii care fac asta sunt salariatii din mediul privat deci in privat ar trebui sa fie salariile mai mari.
Cu ce comparam?
Ideea asta ca bugetarii au salarii prea mari mi se pare interesanta. In raport cu ce, insa, au salariile prea mari? Cum stabilim daca un salariu este prea mare? Ne raportam la volumul de munca fizica? La competente? Facem o comparatie cu salariile din sistemul privat? Daca da, cu ce comparam: cu salariile muncitorilor necalificati care sapa santuri sau cu salariile celor din multimationale?
Aici avem o problema. Nu ne doare gura sa strigam ca un politist sau jandarm are o leafa prea mare. Ca un functionar primeste prea mult pentru munca pe care o presteaza. Sa le urlam sa mearga in privat daca-s asa competenti, sa vada cum se munceste cu adevarat…
Chiar a devenit o moda (si am scris de fiecare data cand s-a intamplat) ca de toate relele din tara sa fie facuti raspunzatori profesorii, functionarii, politistii, etc.
Bugetarii au salarii prea mari sau „privatii” le au prea mici?
Dar daca nu bugetarii au salarii prea mari, ci, de fapt, cei din sectorul privat au salariile prea mici?! In anii ’90 exista moda „cosului zilnic”, cu care se calcula cat are nevoie un om pentru a se putea hrani. Pe baza acelor calcule se faceau indexarile de salarii. Astazi nu se mai foloseste aceasta metode de calcul. Daca s-ar folosi, rezultatele ar fi extrem de interesante…
Pentru ca, parerea mea, nu salariile din sectorul bugetar sunt prea mari, ci salariile din sectorul privat sunt prea mici. Si sunt tinute mici pentru ca patronii sa castige cat mai mult.
Desigur, subiectul e „tabu” de cand avem numai guverne de dreapta. E mai usor sa dai vina pe bugetari ca au salarii „nesimtite” decat sa recunosti ca-ti platesti prost angajatii ca tu sa-ti cumperi o turma de Q7.
In momentul in care te ocupi cu distributia si ai adaosuri de 200-300 la suta la produse iar pe angajati ii platesti cu salariul minim pe economie ca sa-ti maximizezi profitul, cine e de vina ca angajatii au lefuri mici?!
Nu se munceste?
„Trebuie sa munciti mai mult daca vreti lefuri mai mari”. E refrenul pe care-l auzim inca de pe vremea Guvernarii CDR. Ca in Romania salariile sunt mici pentru ca nu se munceste; ca muncitorul roman nu munceste cat munceste cel german.
Ei bine, asta e bulshit! Cacat! Sa le intrebam pe femeile care au muncit in fabricile de confectii cate 12 ore pe zi sase zile pe saptamana pentru salariul minim plus bonuri de masa?
Toata smecheria este o chestie adusa din condei. Pentru ca se calculeaza productivitatea muncii. Adica in valoare de cat produce un muncitor din Romania versus un muncitor din Germania. Si nu se calculeaza cate camasi coase o femeie dintr-o fabrica de la noi, ci cat valoreaza acele camasi. Sa va spun cu ce valoare ies pe poarta fabricii camasile produse in Romania si cu cat ies cele din Italia? Aici e toata smecheria cu productivitatea muncii.
Al treilea val?
Alvin Toffler. Daca nu l-ati citit la vremea cuvenita e clar ca veti continua sa glorificati in continuare munca bruta. E viziunea comunista care accepta ca doar in agricultura si industrie se produce plus-valoare; ca doar munca fizica il innobileaza pe om. Restul sunt, desigur, porcarii capitaliste.
Aceeasi viziune am vazut-o azi pe net. Doar ca aceia care o emiteau se considerau de dreapta. Si, probabil, n-au auzit de Toffler si „Al treilea val”. Dupa agricultura si industrie, lumea capitalista isi produce plus-valoarea din servicii; munca bruta este rezervata fraierilor din tarile subdezvoltate.
Ce cheltuieli bugetare pot fi reduse imediat?
Exista, totusi, cheltuieli bugetare care pot fi reduse imediat. Iar sumele economisite astfel, nu sunt de loc mici. Doar ca nu exista vointa politica pentru a se economisi acesti bani.
Este vorba de celebrii „inspectori guvernamentali”, fosti prefecti si subprefecti care au fost inlocuiti de functionari „apolitici” ai PDL si care nu au putut fi dati afara din motive legale. Au fost mentinuti pe statele de plata si trimisi la dracu-n praznic, cu diurna si cazare la hotel, doar-doar se vor gandi sa demisioneze.
Mai sunt directorii institutiilor deconcentrate din judete, directori care au fost schimbati prin ordonante declarate neconstitutionale. In unele cazuri exista si cate trei directori in functiune, numiti fiecare de cate o ordonanta si care incaseaza lefurile aferente unei functii de conducere.
Cum spuneam, de acesti bugetari de lux nu se va atinge nimeni. Cei care isi vor vedea lefurile micsorate vor fi tot aia care pun osu’ la treaba!