Un bacauan in Brazilia: Ouro Preto

    0
    23

    810Ma apropiam de sfarsitul calatoriei mele care avea sa fie orasul Ouro Preto din statul Minas Gerais(MG), denumit astfel datorita mineritului puternic dezvoltat din acest stat. Un prieten care locuieste in orasul Ponte Nova din statul Minas Gerais ma invitatse cu cateva luni in urma la nunta lui si nu putem sa lipsesc. In ciuda distantelor mari am decis sa accept si astfel sa profit de calatorie pentru a vizita si Ouro Preto care se afla la doar 100km de Ponte Nova.

    Brasilia

    Cu cateva zile, inainte de a porni la drum catre Ponte Nova, ma intorceam pentru a cincia oara din capitala Braziliei. Avand de rezolvat unele formalitati la Ambasada Romaniei din Brasilia, am avut astfel ocazia de a vizita si capitala.

    Autostrada care leaga Goiania de Brasilia este de o calitate superioara: acesta a fost primul amanunt pe care l-am observat. Intrand in Districtul Federal (DF) am trecut prin cateva orase satelit care au aparut dupa fondarea Brasiliei fiind, in general, populate de fostii constructori care nu s-au mai intors in orasele de origine sperand la un trai mai bun aproape de capitala. Acestia sunt fostii candangos (lucratori ajunsi din toate partile Braziliei pentru a construi capitala). Unul din aceste orase satelit este orasul Gama. Sunt orase saracacioase cu case improvizate si multe dintre strazi neasfaltate contrastand astfel modernismul din Brasilia. E cam ceea ce se intampla in toate orasele mai dezvoltate din Brazilia.

    In Brasilia am intrat in panica in mijlocul tranzitului infernal. Totul in Brasilia este departe; pentru a te deplasa aici masina e indispensabila. Capitala pe care arhitectul Oscar Niemeyer o proiectase pentru a fi cel mai organizat oras din tara ma infiora. Forma orasului este cea a unui avion, avand parlamentul situat fix in cabina pilotului. Un oras gandit pentru ca locuitori sai sa se simta bine in el fara a fi nevoiti sa il paraseasca.

    Clima seaca de stepa accentua disconfortul. Locuitori se numesc brasilienses si nu te poti increde in indrumarile date de ei in tranzit. Daca te pierzi aici este foarte greu sa mai gasesti drumul corect.

    Constructiile din ciment si sticla inspira putere si atat; majoritatea strazilor de aici nu au trotuare, faimoasa biserica subterana e lipsita de viata, rece cu ingeri din ciment lipsiti de orice expresie, iar ca sa parchezi masina trebuie sa platesti de fiecare data. Daca parcarea nu e cu plata, apare mereu un tip dubios care iti propune sa aiba grija de masina ta in schimbul unei taxe. La ambasada am fost tratat excelent iar la plecare domnul ambasador mi-a daruit una din cartile publicate de el – “O casa doua lumi” – si astfel am lasat Brasilia fara nici o parere de rau.

    Ponte Nova

    Era doar un mic punct pe harta, aproape necunoscut chiar si pentru locuitorii acestui stat. Am calatorit 1100 km trecand prin diferite orase si vazand peisaje minunate. Am ajuns in Belo Horizonte care este capitala statului MG si care semana destul de mult cu Brasilia, Rio de Janeiro sau Sao Paulo: tranzit infernal si inconjurat de orase saracacioase in care nivelul criminalitatii este destul de crescut.

    Dupa multe opriri pentru a cere informatii si a pune benzina, am ajuns insfarsit in Ponte Nova obosit si infometat. Doua lucruri m-au impresionat in acest oras: inclinatia mare a strazilor si canarii liberi. Am aflat mai apoi ca au fost eliberati de catre proprietarii lor la cererea primariei.

    Daca ajungi dimineata devreme aici, cand inca este liniste, ramai incantat de cantecele lor. O cazare aici costa intre 20 – 40 euro pe zi. Nu sunt multe de vazut in acest oras dar eu venisem pentru nunta prietenului meu. A doua zi in biserica am participat la prima casatorie braziliana: a fost foarte placuta.

    Ouro Preto (Vila Rica)

    Dimineata devreme am lasat orasul Ponte Nova si m-am indreptat catre Ouro Preto care se afla la doar 100 km departare. (Vreau sa mentionez ca in MG daca o sa cereti informatii si o sa vi-se spuna ca e aproape locul pe care il cautati, puteti sa va asteptati la cel putin 100 km.).

    Clima aici este ceva mai rece din cauza altitudinii. Intrand in Ouro Preto am ramas uimit de dificultatea cu care se circula; orasul este contruit pe mai multe dealuri iar strazile sunt foarte abrupte, stramte si pietruite.

    O cazare aici costa intre 20 – 100 euro pe zii. Exista restaurante si baruri dintre cele mai rafinate si cafeterii literare. Acest oras in trecut a fost numit Vila Rica; se intampla cam in perioada cand a traiat aici faimosul Antonio Francisco Lisboa (Alejandinho) 1738-1814.

    Nascut din tata portughez si mama africana (fosta sclava), a mostenit talentul sculpturii de la tatal sau. A creat mai tarziu ceea ce el numea de barocul brazilian. Lovit de o boala necunoscuta, a pierdut controlul degetelor de la maini si a picioarelor. Dar nu a incetat sa sculpteze: si-a legat dalta de o mana si ciocanul de cealalta si a creat astfel probabil cele mai frumoase opere de arta din Brazilia.

    Ultima sa lucrarea a fost in Congonias, un orasel aproape de Ouro Preto, creand aici renumitii “12 apostoli din Congonias”, inchizand astfel cercul acestui stil “baroc” din lumea intreaga: in Europa incepuse “romantismul”.

    Bisericile din Ouro Preto sunt impresionante. Vizitandu-le am remarcat abundanta aurului si a detaliilor de o perfectiune impresionanta. In pardoseala uneia dintre aceste biserici sunt ingropati cativa dintre preotii din acea epoca, este o experienta destul de ciudata sa pasesti pe o pardosela sub care se afla ramasitele acestor preoti. Concluzia mea… merita sa vizitati acest oras pentru a putea intelege mai profunt aceasta tara uimitoare, Brazilia.

    0012345679

    Numele sau este Claudiu Dascalu. Originar din Bacau, a plecat in urma cu multi ani in Italia. Dupa cativa ani se hotaraste sa mearga mai departe. A ajuns in Brazilia. Doreste, prin intermediul ContraSENS, sa spuna o poveste: povestea unui bacauan in Brazilia.