Fundatura. Aici suntem. Dupa 20 de ani de navigare haotica prin istorie, am ajuns intr-o fundatura.

Suntem atat de individualisti incat nu ne mai pasa de nimic altceva decat de propria persoana. Au altii probleme? La naiba cu ei. Pentru ca asa ne invata politicienii. Asa ne instruiesc puhoiul de formatori de opinie de la televiziuni si de pe Internet.

Sa nu ne intereseze soarta altora.

Un vanzator de iluzii

Si nu doar actuala Putere este de vina pentru fundatura in care am ajuns. Toata adunatura de politicieni care au furat si au devenit, deci, santajabili, este de vina ca Romania a ajuns intr-o situatie din care nu poate iesi decat taind buba pentru a se putea scurge puroiul.

Faptul ca Basescu este cel care a semnat actul de deces al Republicii este doar o intamplare. Putea fi oricare alt politician ajuns la Putere vanzand iluzii.

Pentru ca aceasta a fost reteta folosita de actualul presedinte: a vandut iluzii unui popor obosit de atatea sacrificii. A folosit presa pentru a demoniza Guvernarea Nastase si, cand a ajuns in fruntea Statului, a distrus presa pentru a nu fi victima propriei retete.

O presa “sinucisa”

Pentru ca, vrem – nu vrem, presa este moarta si ingropata in Romania.

Este lipsita de credibilitate pentru ca a fost slabita, infometata si domesticita de actuala Putere. Iar publicului i s-a sters creierul fiindu-i picurata zilnic ideea ca presa este dusmanul sau pentru ca-l minte.

Ca daca spune presa ca in tara e rau si lumea o duce greu este doar o alta minciuna a “mogulilor” care vor sa-i fure pe romani.

In cativa ani presa, ajutata si de propriile greseli, a fost “sinucisa”. Practic, nici o dezvaluire nu mai are valoare pentru cititor deoarece receptia informatiilor este filtrata prin prisma proprietarului publicatiei care livreaza informatia.

Cum spuneam pe aici, daca afirmam ca ziaristii angajati la Voiculescu si Vantu sunt doar niste lingai care-si slujesc stapanul, atunci ziaristii lui Boby Paunescu ce-s? De ce doar unii or fi vinovati de slugarnicie si ceilalti ar fi exemple de deontologie ambulanta?

Unde ne sunt intelectualii?

Din pacate, Romania se afla intr-o situatie imposibila. Au mai fost perioade dificile in istorie, insa s-au gasit oameni care sa repuna lucrurile in firea lor. Unor intelectuali de marca cum au fost Slavici sau Arghezi, care au primit bani pentru a scrie in favoarea intrarii tarii in razboi de partea Germaniei, li s-au opus o sumedienie de alte voci.

Deciziei de a sacrifica intelectualitatea, trimisa in prima linie pentru a da exemplu, in WW1, i s-a opus in WW2 decizia de a proteja pe cat se poate mintile luminate ale tarii.

Astazi, insa, intelectualitatea ori a emigrat, ori se ascunde prin universitati si scoli pentru a nu fi luata la ochi de vreun puternic al momentului. Ah, da, mai sunt cativa care au primit sinecuri grase pentru a-i sufla in talpi Prealuminatului.

Dusmanii poporului

Secretul unei bune guvernari este sa gasesti dusmani interiori ori exteriori in seama carora sa pui toate neajunsurile.

Pe rand dusmanii poporului au fost profesorii, politistii, pensionarii, oamenii de afaceri, finantistii, pensionarii militari. Toti au fost luati in colimator si aratati cu degetul: “Din cauza lor nu traiti bine!”

Pe rand, toate aceste categorii s-au revoltat fara succes. Pentru ca ceilalti se hlizeau pe margini la ei, fericiti ca inca nu le-a venit si lor randul.

Si nu va bucurati ca se va sfarsi lista cu dusmani. Pentru ca va fi luata de la capat. Caci poporul are memorie scurta si-i place sa fie prostit.

Asa s-a ajuns ca baietasii si pitipoancele de Mall sa-i scuipe-n ochi pe pensionarii militari: “Ce ati mai facut si voi, basinosilor, la viata voastra? Nimic, ba, sunteti niste nulitati. Ce a facut Prunariu pentru tara asta? Nimic, ba, s-a plimbat cu racheta. Sa zica ‘mersi’ ca primeste si pensia asa micsorata, ca tara a cheltuit bani cu el!”

O natie de prosti si inculti

Asta suntem! Niste prosti si niste inculti cu pretentii. Nu stim ce reprezinta in economia politica salariul dar cerem micsorarea lui pentru toti ceilalti in afara de noi. Stim ca politicienii fura de rup, ca iau spagi, ca seaca bugetul national, insa consideram acest lucru firesc si cerem sa se reduca lefurile angajatilor de la stat ca sa se stopeze jaful banului public.

Nu ne pricepem la management si ne miram ca, dupa ce am taiat lefurile, lucrurile merg tot mai prost, ca angajatii nu mai lucreaza la fel.

Am pus in posturi de raspundere ori idioti geluiti ori pitipoance abia iesite din facultate, cu singura calitate ca-si deschid picioarele si gura in fata cui trebuie si ne miram ca institutiile publice merg prost, ca nu exista o strategie, ca tara se duce naibii.

Cum iesim din fundatura?

Nu vom iesi din aceasta stare cu atitudinea pe care o avem nici intr-o mie de ani. Ne vom invarti in cerc, incapabili sa descoperim solutia.

Ca si in alte ocazii in cursul istoriei noastre, salvarea ar putea veni din exterior. Momentan, slabe sperante, la cat ne iubesc toti prin lume.

Asa ca singura cale este o schimbare a atitudinii. Dar acest lucru nu se va putea produce nici peste noapte si nici de buna voie.

Va trebui ca peste Romania sa se abata o tragedie de mari proportii pentru ca poporul asta sa-si schimbe atitudinea, sa invete din nou ce e compasiunea, sa invete ca trebuie sa invete si ca trebuie sa lucreze cu strategii. Ca are nevoie de oameni care sa schiteze un proiect si apoi de oameni care sa puna acel proiect in practica.

Istoria ne-a invatat ca doar tragediile de mari proportii pot schimba soarta popoarelor. Americanii au avut nevoie de Pearl Harbour ca sa-si schimbe atitudinea si apoi de VietNam, japonezii au avut nevoie de Hiroshima si Nagasaki ca sa-si dea seama cum sa abordeze viitorul, rusii au avut nevoie de milioanele de morti in WW2 ca sa se uneasca pentru un proiect comun, chinezii au avut nevoie de Marsul cel Lung si Revolutia Culturala ca sa-si dea seama unde gresesc.

Noi, insa, uitam repede. Am trecut prin tragedia WW1 si apoi am muncit la proiectul Romaniei Mari. Dar am uitat. Am trecut iar printr-un razboi si prin experienta comunismului anilor ’50-’60 si, o perioada, am lucrat la proiectul “societatii socialiste multilateral dezvoltate”.

L-am abandonat pentru ca nu mai aveam resurse si nici un lider de necontestat. Mai mult, dupa 1990, am distrus tot ce construisem; am dinamitat fabricile si uzinele pentru a construi Mall-uri, am pus agricultura pe chituci si am plecat sa muncim in afara tarii.

E vremea s-o luam din nou de la capat. Problema este ca nu vrem si nici nu mai avem puterea s-o facem

De aceea, singura solutie este sa fim fortati s-o facem…

3 COMENTARII

  1. Adică, oleacă de dictatură ar pune ţara pe roate, nu? Păi să începem cu cîteva decrete:
    1. obligaţia uniformelor în şcoli
    2. pedepse de 20 de ani de pîrnaie pentru vînzătorii de etnobotanice
    3. interzicerea tabloidelor
    4. legalizarea prostituţiei
    5. materiale educative şi culturale să reprezinte 40% din conţinutul editorial al oricărei forme de presă
    6. plafonarea pensiilor la limita a 1 000 de euro
    7. scaunul electric pentru devalizatorii economiei naţionale
    8. eliminarea interpuşilor între producători şi consumatori
    9. votul cenzitar
    10. avantaje fiscale majore pentru întreprinzătorii care creează locuri de muncă.

    Mai completaţi voi lista că doar n-oi fi eu salvatorul naţiunii:)