Africa e noua Europa de Est

    Dar nu pentru ca in Africa se petrec “revolutii” pentru a reda cetatenilor libertatea. Cine mai crede inca in povestile cu demonstratiile pentru libertate programate independent prin intermediul Internet-ului, ar fi bine sa se caute.

    Nu, puisorilor, in Africa nu au loc “revolutii” ci “lovilutii”. Fix dupa reteta din 1989 a Europei de Est, reteta aplicata apoi si in Ucraina, Iugoslavia sau Georgia.

    Ce s-a intamplat in aceste tari? Pai au fost scoase pe strazi mase mari de oameni pentru a forta schimbarea unor regimuri.

    Care a fost castigul cel mai mare al acestor schimbari? Democratia, drepturile omului, economie de piata?

    Nu, stimabililor, castigul cel mai mare a fost ca acele regimuri au fost fortate sa ridice restructiile comerciale si sa importe cantitati tot mai mari de marfuri din tarile Europei de Vest si din SUA concomitent cu distrugerea a tot ce a insemnat putere economica si concurenta.

    Europa de Est a asigura un balon de aer de 20 de ani pentru sistemul capitalist. Africa ar putea insemna inca macar 10 ani de supravietuire pentru economiile capitaliste vest-europene plus SUA. De fapt, mai mult pentru SUA.

    Inseamna acces la resurse ieftine si acces la piete relativ dezvoltate si stabile. Nu vorbim de Africa saraca, acolo unde s-au dus chinezii. Vorbim de partea “bogata” a Africii” Egipt, Libia, Tunisia.

    Gaddafi vorbeste la fel ca Ceausescu in 1989: e o conspiratie externa care urmareste schimbarea regimului din Libia si acapararea puterii. Si asa cum nu l-au crezut romanii pe Ceausescu, nici libienii nu-l cred pe Gaddafi.