Raportul Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii despre care vorbeam ieri pune definitiv punctul pe “i” in privinta cauzelor crizei economice si a modului absolut diletant in care Guvernul a actionat.
In primul rind, spune Raportul, Guvernul a declarat criza dar nu a identificat natura ei. Si fara sa analizeze de ce România se afla in criza, a apelat la solutia imprumuturilor. Cele 20 de miliarde de euro luate de la organismele financiare internationale au fost folosite pentru sustinerea cursului de schimb prin majorarea rezervelor valutare; o decizie buna pentru moment, pentru ca a dat posibilitatea platii datoriilor externe. Pe termen lung, insa, problema este ca acesti bani nu rezolva problemele structurale ale economiei.
Pentru ca, ceea ce Guvernul a omis sa spuna, datoriile externe ale tarii sint, in principal, datorii private. La finele lui 2008, din cele peste 72 de miliarde de euro, la cit se ridica datoria externa a României, sub 11 miliarde reprezentau datoria publica; restul erau datorii private ale bancilor, firmelor si ale populatiei.
Guvernul nu a explicat ca problema o reprezinta datoria externa privata si a dus discursul in zona deficitului bugetar – se arata in raportul citat. Asa se face ca deficitul bugetar – mult mai redus decit al unor tari europene “capitaliste” – a fost folosit pe post de sperietoare iar lupta pentru scaderea sa a devenit rapid panaceul care va scoate tara din criza.
S-a afirmat ca taind cheltuielile publice economia se va relansa. Asta, desi deficitul din 2008 a provenit in principal din scaderea veniturilor statului, nu din cresterea cheltuielilor.
Astfel, daca in 2009, toate statele europene cu exceptia Maltei au crescut cheltuielile publice pentru a ajuta populatia sa faca fata crizei, in România au inceput sa se pregateasca taierea acestora.
Si este destul de ciudat, deoarece România se afla pe ultiemele locuri la cheltuieli sociale in Europa: 37% din PIB fata de o medie europeana de peste 56 la suta.
“Strategia taierilor din buget este o politica prin care se arunca pe spatele majoritatii populatiei costurile datoriei private externe” – se arata in Raportul Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii din cadrul Academiei Române.
Concluzia nu poate fi decit una singura: toate reducerile de pensii, salarii, alocatii nu doar ca nu vor avea nici un efect, fiind inutile, dar nu au nici o motivatie economica deoarece nu deficitul bugetar ne-a adus in criza ci datoriile mediului privat. Iar reducerea cheltuielilor publice nu doar ca nu va scoate tara din criza economica, dar, prin scaderea consumului, afecteaza si mai mult intreg mediul de afaceri.
Haideti sa facem un exercitiu de logica. In primul rand, sa citim telegramele publicate azi de presa romana, cele trimise de la Ambasada SUA catre Washington, DC. Sunt cateva paragrafe acolo care descriu sintetic cum sta treaba. America ne vede, si pe buna dreptate, drept un trib care umbla in fundul gol. Din pacate pentru noi, America nu vinde prezervative si nici macar chiloti, ci tabla de 15. Cum noi traim prin copaci, e clar ca nu ne trebuie tabla de 15. Ce dracu sa facem cu tabla de 15. Pai sa va faceti chiloti si prezervative, zice America. Si uite-asa, in CSAT se discuta despre necesitatea stringenta sa ne facem chiloti din tabla de 15. Buuuun… Problema este ca tabla asta de 15 e mai scumpa decat bananele pe care le exportam in mod traditional, asa incat ca sa ne facem chiloti si prezervative din pomenita tabla americana, trebe sa facem foamea. Rau de tot. Or, cum sa vii tu, ditamai tarabostele de trib, si sa anunti poporul ca i-ai luat tabla de 15 si drept plata, o sa fie omor si foame. Nu poti, ca te ia mama dracu’. Asa ca inventezi o criza. Criza tablelor. Baieti, fara prezervative din tabla sa stiti ca o sa ne cada nuca de cocos in cap si terci ne face. Cum adica, intreaba boborul. Pai da, ca uite, ne punem prezervative din tabla si cand cade nuca, tabla americana de 15 o sa ne fereasca cocoselul de la o moarte subita si nemeritata. Aplauze, urale… chit ca pe la noi prin trib cresc numai banane, adicatelea nuci de cocos or fi avand altii, dar nu noi. Acest amanunt este neimportant, insa, atunci cand America vrea banane. Un alt amanunt neimportant este ca tabla aia e ruginita, dar ce mai conteaza, cand tarabostele hahaie si macaie. Aici intervine, insa, specificul popular. Po-pular sau pupular, in fine, intelegem ideea. Apropiindu-se alegerile tarabostiale, alti candidati s-au dus frumos la americani si au oferit nu numai banane, ci si curmale. Sau pepeni. Sau gagici, sau ce om mai fi avand noi prin copaci. Americanul, bulversat de aceasta cursa a inarmarii cu tabla de 15, au intrat in joc si in loc sa faca repede afacerea cu tarabostele in functie, au asteptat sa vina alegerile. Poate prind si ceva curmale in dil. Si au prins. Pe langa banane, am cumparat si hartie. Hartie igienica, buna de sters tabla de 15 dupa ce facem pupu in ea. Mult pupu, datorita diareei provocate de foame. Hartia igienica, produsa de firma FMI, ne-a fost data ca sa cumparam tabla pentru prezervative. Adicatelea am dat si bananele, si curmalele, iar acum tre sa ne stergem la fund cu ce-am imprumutat.
Una peste alta, America nu are nicio vina ca noua ne place sa traim bine. Si nici ca racnetele produse de faimoasa tabla ruginita de 15 se aud pana dincolo de granita. Acu’sa vedem ce fel de progenituri ies, dupa ce ne-am tras-o cu astfel de prezervative americane. Cu siguranta, or sa aiba creierul doldora de cuie…