La prima vedere, daca stai sa-l asculti, ai zice ca premierul României este putin plecat cu sorcova. Cind spune senin ca investitiile in credinta sint la fel de necesare ca si investitiile in economie ai zice ca vorbeste IPS Daniel, nu premierul Boc.
Si totusi, domnul Boc, cindva profesor in drept constitutional, si-a gasit serenitatea in noul sau hobby: aruncatul cu bani de la buget in biserici.
Formal, ai zice ca e o declaratie aproape in regula chiar daca in ultimii 20 de ani Statul a transformat Biserica in cel mai mare agent economic din tara, prin stipendii si donatii generoase.
Cu toate acestea, a pune pe acelasi plan investitiile in economie si donatiile catre Biserica suna urit de tot. Pentru ca banii necesari investitiilor s-au strins taind salarii si pensii, alocatii si sporuri. Pentru a da pomeni cultelor, Guvernul a obligat sute de mii de oameni la sacrificii imense.
Si tot nu este cea mai importanta problema care apare in relatia Stat – Biserica.
Pentru ca banii acestia nu-s dati pentru a cumpara bunavointa Cerului ci pentru ca preotii sa propovaduiasca in altare iubirea fata de Partid. Caci asta au urmarit toate Guvernele care au contribuit la bunastarea Bisericii: ca popii sa le sopteasca enoriasilor cu cine sa voteze.
Si aici este tragedia celor cu salariile mutilate: ca banii care le-au fost luati in numele Crizei vor fi dati in numele Domnului pentru schimbarea la fata a Sfintei Urne!