N-am mai fost intr-un club de la episodul cu arcasul . Si nu ca mi-ar fi lipsit, dar aseara am fost juma’ de ora pe la Kremlin sa fac niste poze la un DJ, ATB pe numele sau de scena.
Asta e mai putin important. Mai important este ca am facut o comparatie cu discotecile de pe vremea studentiei mele.
Si a iesit cam rau pentru generatia actuala. Adica, noi n-am fi stat inghesuiti ca sardelele sa dam din fund si din maini si apoi sa mai tragem cate o chiuitura ca, vai!, ce tare e tipul care schimba discurile. Si nici nu am fi stat cu limba scoasa si telefoanele intinse spre DJ sa-l filmam in loc sa facem chestii mai interesnte cum ar fi fost pipaitul rotunjimilor partenerei.
Ca, pana la urma, chestia cea mai misto din discoteca era asteptarea blues-urilor. Pana atunci cercetai terenul, identificai prada si apoi incepeai sa clocesti o strategie. Iar la momentul bluesurilor dadeai atacul si vedeai daca e vreo sansa.
Ma rog, am deviat.
Recunosc, inca nu m-am prins de ce s-ar duce cineva intr-un club in care sa stea toata noaptea in picioare, sa nu poata vorbi cu prietenii din cauza muzicii, sa cheltuie jumatate de leafa pe niste amestecuri de alcool cu sucuri si sa nu poata strange in brate ca lumea o femeie…