Premierului Emil Boc i-au fost aranjate azi doua momente inainte de intrunirea cu organizatia judeteana a PDL. Ambele au avut loc in couma Tamasi, din apropiere de Bacau, comuna cu primar PDL. Si ambele au fost tinute aproape secrete fata de presa dar si fata de oamenii din localitate.
Nu mai trebuie sa precizez faptul ca ambele momente au fost in locuri izolate, departe de riscul de huiduieli.
In prima parte, premierul a inaugurat un centru after-school, facut din fonduri europene. Centrul este la mama dracului, in mijlocul campului. Deci, nici o sansa sa afle satenii ca a venit Boc.
In al doilea moment, Boc a fost invitat sa planteze copaci, undeva pe un varf de deal. Bineinteles, gropile, adica ce e mai greu, fusesera facute dinainte de silvicultori. In afara de cateva huiduieli prin sat, coloana oficiala a scapat cu bine. Mai ales ca SPP-ul a tinut deoparte un grup de sateni curiosi. Dar, revin cu un fotoreportaj.
Bănuiesc că cei din imagini sunt toţi membri PDL, altfel cred că îşi lua vreo sapă, două în căpăţână! 😆
Razvan, stiau foarte bine toti satenii din zona ca o sa vina Boc la centrul acela, si asta inca de joi. Pe bune, nu e caterinca. Traseul a fost ales pe spranceana – sa fi vazut de vreo saptamana cum lucrau la barajul de la Galbeni baietii, iar soseaua de la Europeana pana la centru este, cat de cat, in stare buna, psre deosebire de varianta prin Furnicari, unde drumul este absolut distrus. Probabil ca la intoarcere, singurul motiv de ingrijorare ar fi putut sa fie dugheana lui Sivestru Dogaru, din Galbeni, pe fatada careia chiar scrie numele renumitului liberal.
Asta este poporul, cu asta defilam. Secretara aceea are salariu de sase milioane pe luna, iar daca ea considera ca asta este un venit decent, foarte bine ca a stat si i-a pupat mana acestui servitor public care se numeste Boc Emil, angajat de catre poporul care plateste taxe si impozite. Ceea ce poate fi absolut sigur domnul Boc, alaturi de senatorul Berca si restul adunaturii e ca nu exista satean care sa nu-i injure, evident, in particular. O sa treaca vremea, o sa ajunga fiecare iarasi la obarsie, o sa se dezumfle iapa, o sa o ia in freza si pedelistii, o sa-i vezi cum sunt arestati, o sa vezi cum nu mai da un scuipat pe niciunul dintre cei vremelinic cocotati pe gard… lucrurile astea sunt mai sigure decat orice vis al cuiva ca va ramana mare si tare.