Va provoc la un exercitiu de gandire. De fapt, va cer sa va intrebati un lucru simplu: de ce, in momente de criza, ni se spune ca e ok ca firmele sa ridice preturile iar angajatii trebuie sa fie de acord sa li se reduca lefurile?
Stiu, vi se pare o crima de lesmajestate sa puneti la indoiala acest principiu economic. Exista sumedenie de oameni politici sau chiar economisti care ar face atac de cord numai daca li s-ar pune o asemenea intrebare.
Totusi, sa ne concentram putin: de ce ar firmele trebuie sa-si protejeze profiturile iar salariatii care lucreaza pentru ele ar trebui sa renunte la o parte din venituri pentru a da posibilitatea patronilor lor sa castige la fel ca si inainte de criza?
Veti spune ca profitul este motorul economiei, ca fara existenta acelor profituri, investitorul nu mai are nici un interes sa continue activitatea economica.
Daca asa o fi sa ne imaginam ca si salariatul este tot o intreprindere. Care are venituri si cheltuieli si, deci, profit sau pierdere. Salariatul cheltuie resurse pentru a-si reface forta de munca, pentru a crea idei noi (in cazul in care lucreaza la nivel intelectual) si primeste bani pentru activitatea prestata. O parte din bani se duc pe refacerea capacitatii de munca, o parte se constituie in profit, atunci cand venitul primit ca urmare a activitatii economice desfasurate este mai mare decat cheltuiala pentru refacerea puterii de munca.
Revenind la idee: de ce salariatul, aceasta micro-intreprindere, trebuie sa aiba pierderi pentru ca macro-intreprinderea la care lucreaza sa poata obtine profit?
Vi se pare ca ar fi logic? Vi se pare ca e corect si normal ca unii sa aiba voie sa-si conserve profitul in timp ce altii, mult mai numerosi, sa fie nevoiti nu doar sa-si piarda profiturile dar sa aiba si pierderi din cauza ca angajatorii le-au redus salariul si au crescut pretul marfurilor/serviciilor?!
Vedeti, n-am pomenit niciunde aici de protejarea celor ce muncesc si nu am folosit ecuatii de stanga. Am utilizat doar rationamente de dreapta. Pentru ca din orice parte ai privi problema, aceasta se traduce la fel.
Poate pentru ca atunci cand macro-intreprinderea are pierderi si se inchide, nicio mica intreprindere nu mai are venit? Sau poate pentru ca macro-intreprinderea a fost construita special pentru profit si omul nu?
Eu cred că tocmai această reducere a salariilor combinată cu creşterea preţurilor şi împrumutul de la FMI au provocat criza din România. În final nu au pierdut nu numai salariaţii, dar şi companiile româneşti, în timp ce băncile şi corporaţiile străine au prosperat.
moto-lady, asa e, omul a fost facut sa faca munca patriotica!
moto-lady ti-a dat un raspuns si l-ai ignorat.
In caz de criza, compania nu creste preturile/scade lefurile pentru a-si pastra profitul, ci pentru a diminua pierderile:
– Omul poate supravietui o perioada si daca munceste pe 10% din salariu, dar o fabrica nu poate supravietui prea mult cu 200 mil euro pierderi lunare. Isi termina rezervele si inchide pravalia.
– E mai usor sa inlocuiesti un angajat (sau mai multi) decat sa deschizi o fabrica noua.
Si creierul tau, daca stai in ger, opreste circulatia sangelui in extremitatile corpului pentru a pastra in viata organele vitale. Degeaba ai mainile calde daca iti moare creierul.
Da, exista manageri care nu fac treaba la fel de buna ca si creierul din exemplul de mai sus, si taie de unde e mai rau si in cantitatile nepotrivite. Dar asta e o alta tema de gandire.
PS, daca te uiti putin mai sus o sa vezi ca i-am raspuns si lui moto-lady.
Cristi, ai sa fii surprins sa constati ca realitatea nu se compara cu ceea ce ai citit tu prin cartile de economie. Da, ce spui tu pare frumos. Pe hartie. In realitate majoritatea firmelor care au procedat la scaderea salariilor n-au problemele pe care crezi tu ca le au ci au folosit criza doar ca pretext pentru a-si conserva sau chiar a-si mari profiturile.
Spui ca omul poate trai si cu salariul micsorat. Desigur, omul poate trai si doar cu apa, paie si bataie. Oare de ce n-a incercat nimeni reteta asta? Ah, da, s-a incercat, numai ca se numea sclavagism…
Spuneam ca ai ignorat “raspunsul” lui moto-lady, la fel cum l-ai ignorat pe al meu. In sensul ca l-ai interpretat altcumva. Ai expus o situatie teoretica, ai pus o intrebare, ai cerut un raspuns. Eu ti-am dat un raspuns, fara sa ma prind ca de fapt era o intrebare retorica, in care te pozitionasei deja in tabara “angajatilor” si subliniai greutatile lor.
Stim cu totii ca subiectele astea (angajatori vs angajati, stat vs populatie, bogati vs saraci, stelisti vs dinamovisti, etc) pot fi o nesfarsita sursa de controverse si de argumente pro si contra. Depinde de fiecare, de pe ce pozitie vorbeste. Eu am venit cu un raspuns obiectiv, acelasi pe care l-ai fi dat si tu daca te-ai fi pus in pozitia unui angajator si ar fi trebuit sa iei o decizie intr-o situatie de criza. Greseala mea a fost ca nu am inteles bine contextul emotional in care ai scris articolul, si am nimerit ca nuca in perete 🙂 Altfel, sunt de acord si cu argumentele de pe cealalta parte.