Cine e cel mai puternic om din judet: prefectul sau presedintele Consiliului Judetean? Sau, altfel pusa intrebarea: care e treaba prefectului si care e treaba presedintelui CJ?
Intrebarea e cu dichis pentru ca, iata, avem pentru prima data un „prefect-jucator”, dupa modelul patentat de seful sau politic, presedintele-jucator. Pana la actualul prefect, ceilalti sefi ai institutiei nu au iesit dintr-un anumit tipar, fie ca au fost numiti politic fie ca au fost numiti tot politic dar mai cu perdea.
Dumitru Bontas, Silviu Lefter, Radu Catalin Mardare, Claudiu Serban, Neculai Olaru, Dorian Pocovnicu, Claudiu Balan au fost suficient de eleganti in functii incat sa nu se amestece in mocirla politicii prea mult. Au considerat ca functia de prefect este una mai mult de reprezentare atata vreme cat atributiunile sunt destul de limitate iar adevarata putere o au presedentii Consiliului Judetean.
Pentru ca intr-un Consiliul Judetean sunt, de fapt, doua institutii distincte: una legislativa – cu consilieri alesi – si una executiva. Ambele institutii sunt conduse de aceeasi persoana. Teoretic, functia de presedinte al CJ bate oricand functia de Prefect. Prefectul nu poate legifera, pe cand presedintele CJ poate initia hotarari cu putere de lege pe teritoriul judetului. Prefectul nu poate aloca fonduri, un presedinte de CJ, poate.
Insa, aceasta teorie este rasturnata de sistemul politic actual, in care absolut toate institutiile au fost politizate iar prefectii au primit puteri mai mari prin simplul fapt ca, fiind apropiati partidului de guvernamant si in subordinea politica a liderilor locali, pot obtine decizii ale institutiilor centrale. Pot obtine finantari preferentiale, pot obtine schimbarea unor sefi de institutii, pot obtine informatii si pot santaja economic niste comunitati.
In acest fel, o parte din puterea presedintelui CJ dispare pentru ca nemaiprimind fonduri de la Bucuresti, nu are ce bani imparti.
Asa se face ca actualul prefect, defavorizat putin si de lipsa de cultura politica, s-a transformat intr-un agitator electoral perpetuu. El nu mai vegheaza asupra bunului mers al institutiilor descentralizate, ci vegheaza asupra institutiilor pe care nu le are in subordine: primarii sau chiar Consiliul Judetean. El se preocupa de probleme marunte – gunoaie, de exemplu – dar neglijeaza problemele de nivel macro – strategii de dezvoltare, i.e.
Pe prefect il vedem la televizor sau in iesirile electorale, atent sa-i mai sufle putin in panze lui Sechelariu si sa nu cumva sa deranjeze PDL-ul. A, si, eventual, sa faca taraboi in alta parte pentru a distrage atentia de la o problema ridicata de adversarii politici.