De cativa ani s-a instituit traditia ca de Rusalii sa vina la Ghimes, in judetul Bacau, mii de ‘pelerini’ maghiari care sa cante si sa se preumble pe la vechiul punct de granita al Imperiului Austro-Ungar cu Romania. La Ghimes era cel mai estic canton de cale ferata austro-ungar, cumparat acum cativa ani de un binevoitor si amenajat pe post de muzeu.
Doua trenuri aduc ‘pelerini’ din Ungaria. Acestia coboara in Gara Ghimes, unde sunt asteptati de etnici maghiari veniti din alte judete. Carevasazica, sunt intampinati cu dragoste. Totul este filmat de televiziunile maghiare care vor difuza ample reportaje dedicate evenimentelor. O mica manipulare, desigur. Oricum, de unde sa stie privitorii ca acei multi cetateni cu steaguri maghiare si ale ‘Tinutului Secuiesc’ nu-s localnici?
Gara Ghimes. Sute de oameni stau si asteapta langa calea ferata. Sumedenie de drapele maghiare flutura peste tot. Mai sunt si destule drapele ale Tinutului Secuiesc dar si cateva steaguri negre, de doliu, pe care scrie Trianon.
Intr-o parte un skin-head imi atrage atentia. Desigur. Face parte din Garda Maghiara. Sunt mai multi imbracati in uniforma organizatiei extremiste, scoase in afara legii de justitia maghiara.
Un grup de cercetasi, intr-o parte, niste femei imbracate in port ceangaiesc, dar care vorbesc intre ele mai mult in romana, copii, parinti, steaguri ros-alb-verde. Fata de anul trecut, e mult mai putina lume si mult mai putin fast.
Se spune o rugaciune la microfon. Vocea de femeie se intrerupe din cand in cand pentru a-si inghiti lacrimile. Publicul simte emotia si reactioneaza.
Primul tren apare tras de trei locomotive. Urale de bucurie, steaguri agitate in aer. Din vagoane coboara ‘pelerinii’ si se intoneaza un imn. Posibil, imnul Ungariei, insa nu bag mana in foc. Toti cei din gara ies pe drum si se indreapta spre cantonul de cale ferata, aflat la un kilometru si ceva mai la vale.
Profitam de ocazie si ne indreptam spre Faget.
La biserica ortodoxa din satul Faget e adunata multa lume. Slujba de Rusalii e oficiata de PS Ioachim Bacauanul, arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului. Desi s-a dorit o contra-actiune la pelerinajul maghiar, la slujba sunt foarte putine persoane fata de cei 6-7000 de unguri. In curtea bisericii daca sunt 4-500 de oameni.
Satul Faget e situat inainte de Ghimes, pe soseaua care vine din Transilvania, asa ca ‘pelerinii’ din HarCov dau de slujba ortodoxa inainte de a ajunge la slujba catolica, tinuta la o biserica in apropiere de fosta granita. Pentru ca, desi satul Ghimes are o biserica catolica frumos construita, slujba de Rusalii este tinuta intr-o biserica ridicata in ultimii ani special pentru acest gen de manifestari. Dealtfel, biserica catolica era pustie azi.
Slujba de Rusalii se incheie la Faget cu un grupaj de cantece patriotice din care nu lipseste „Noi suntem Romani” si „Treceti, batalioane romane, Carpatii”.
Intr-o parcare improvizata peste drum de biserica, acolo unde ne indrumase un politist excesiv de politicos, se aduna masini cu numere de Harghita si Covasna. Din ele apar steaguri ale Tinutului Secuiesc sau ale Ungariei, purtate in varful unor undite.
Inapoi spre Ghimes drumul este un calvar din cauza fluxului de oameni. Insa, de la Gara Ghimes, unde a sosit al doilea tren cu ‘pelerini’ practic mergem cu viteza intai. Oamenii au ocupat toata strada si se dau greu din fata masinii. „Folositi cu incredere claxonul”, ne sfatuieste unul din zecile de politisti care dirijeaza circulatia.
Apare o masina a politiei rutiere. „Va rugam sa dirijati oamenii pe partea stanga sa poata circula si masinile” – se aude in difuzoare indemnul catre politisti.
„To the left of the road” – spune politistul in difuzor, catre maghiari. Unii se prind ca indemnul in engleza le este adresat si ii raspuns, in maghiara, sa li se spuna asta pe ungureste.
Mai mult la pas, ajungem la cantonul de cale ferata. In stanga, pe o inaltime, e slujba catolica in maghiara. Boxe imense transmit slujba pentru lumea care nu indrazneste sa urce. Jos, langa drum e un fel de iarmaroc. Langosi cu branza, Kurtos Kalacs, miere de albine, inghetata, moristi cu stema Ungariei. Fata de anul trecut au disparut materialele sovine. Nu mai sunt expuse tendentios hartile Ungariei Mari, nici texte care condamna Trianonul. Nici macar steaguri maghiare nu am mai gasit de cumparat.
O masina cu numere de Bacau face senzatie pe sosea: la geamul din dreapta este agatat un steag mare romanesc. In multimea de steaguri maghiare, acest amanunt nu trece neobservat.
In dreapta, cantonul de cale ferata si ruinele unui punct de observatie, cunoscut sub numele ‘cetatea Rakoczy’. Scari abrupte, greu de urcat. Pe traseu trebuie sa-i ocolim pe cei care isi trag sufletul. Sus, in varf, nimic spectaculos. ‘Pelerinii’ isi fac poze, admira peisajul si coboara. Si aici se aude slujba.
Langa canton, pretextul acestei adunari: un pod vopsit verde care, chipurile, este inaugurat azi. Podul era in acelasi loc si anul trecut, doar ca nu era vopsit. Un afis spanzurat de pod contine, sub cuvantul ‘inaugurare’ in ungureste, evident, steagul romanesc si pe cel maghiar.
Inainte sa se anunte ca vine o ploaie puternica, trecem pe la mormantul lui Emil Rebreanu, cel „spanzurat de unguri”, dupa cum scrie pe inscriptia de pe monument. Doi jandarmi pazesc zona. Acum mai multi ani, niste derbedei vopsisera gardul monumentului in rosu-alb-verde si scrisesera mascari.
Am luat cu mine steagul romanesc pe care mi l-a dat anul trecut, tot la Ghimes, un ungur disperat ca nu reusea sa le vanda. L-am agatat de gardul mormantului lui Emil Rebreanu.
In urtma noastra, cei aproximativ 6-7000 de ‘pelerini’ se grabeau sa se adaposteasca. Unii marsaluiau spre trenuri, altii spre masinile cu care venisera. Noi am luat-o usor spre Bacau. Pe la Goioasa ne-a prins o ploaie de abia mai vedeai drumul.
Ne-am zis ca poate o fi ajuns norii si spre Ghimes.