Un popor de “Gura casca”

    La orice accident, inevitabil se aduna o armata de gura-casca. In principu, n-ar fi vreo problema cata vreme se multumesc sa stea departe si sa urmareasca spectacolul. Cand, insa, spectatorii se baga in sufletul medicilor care se chinuie sa resusciteze o viata, cand se dau priceputi si ofera indicatii, parca iti vine sa pui mana pe o scandura…

    Va recomand sa-l urmariti pe tipul cu sapca alba si camasa. E fenomenal!

    2 COMENTARII

    1. Razvan, oricum ai da-o, oricum ai gandi-o, tot un popor de peizani am fost, ramanem si vom fi. Nu degeaba, daca mergi indiferent unde, de la Paris la New York, cand vezi un roman, il recunosti fie dupa racnetele pe care le scoate ca animalul, fie dupa duhoare, fie dupa cocoasa pe care o poarta pe spate, fie dupa privirea piezisa, infricosata. Atata vreme cat traim sau mai bine spus salasluim pe aici, prin Romanica, ajungi la un moemnt dat sa fii anesteziat de realitatea incredibila, adica te obisnuiesti cu rahatul de zi cu zi, nu mai realizezi ca pute de-ti vine cu lesin. Senzatia asta o au multi straini care vin pe aici, nu ca ar fi ei mari genii, ci doar pentru ca realizeaza ca in inima Europei traieste un popor de maimuoti din care da, fac parte si eu, si altii, si noi toti. Problema e ca nu recunoastem halul totalmente jenant in care suntem, ba chiar ne ratoim la cei care ne critica din interiorul sau exteriorul leviatanului in care repet, salasluim. Problema e ca ni se-ndoaie de situatie, ca suntem grobieni nu numai prin comportament ci prin incultura crasa, de unde se naste si aceasta permanenta nevoie de recunoastere publica a cunostintelor noastre fie ele de rasul curcilor, adica facem exact ca maimuta care crede ca suitul in copac ii confera un grad militar, o face superioara leului, de pilda. Populatia de aici este atat de indobitocita incat nu mai ai cum sa treci de stratul de nesimtire gros cat soricul porcului, si cum ziceam, risti sa iei o scatoalca de la un mitocan caruia ii spui frumos sa nu mai scuipe pe strada, sa nu arunce hartii aiurea, sa nu mai urle ca un animal, sa circule fara sa dea din labe si sa gesticuleze precum o primata aflata in calduri. Am fost ca multi altii prin multe locuri din lumea asta, dar nu am mai pomenit ca la un accident sa vezi cum vine prostimea si incepe sa-si dea cu presupusul, sa comenteze vai cat sange este, sa dea indicatii medicilor, sa faca presupuneri si scenarii abracadabrante si tot asa. Urata tara, pacat ca e locuita, ca sa adaptam un pic comentariul lui Nicolae Iorga.