In comuna Tamasi, la cativa kilometri de Bacau, Siretul va fi traversat cu bacul. Acesta si amenajarea senalului navigabil vor costa 1,8 milioane de lei (18 miliarde de lei vechi) care vor veni de la Consiliul Judetean (90%) si de la primaria Tamasi.
Bacul va fi de tip autopropulsat, cu doua motoare, si va avea capacitatea de a transporta cate patru autoturisme deodata.
Nu este clar, deocamdata, daca traversarea Siretului cu bacul va fi gratuita sau contra-cost. Si nici de ce s-a ales zona Furnicari, o zona cu un istoric destul de greu in privinta inundatiilor.
Cat despre utilitatea bacului… la nici 10 kilometri in amonte si la aceeasi distanta in aval sunt doua poduri de beton care traverseaza Siretul.
Planul e mai vechi, dar nu se poate realiza, pentru ca in acordul cu FMI, prioritara este plata arieratelor la nivelul primariilor. S-a discutat recent despre treaba asta si in CJ, si la nivelul guvernului, si lucrurile sunt clare, nu se mai fac investitii pana ce nu se platesc datoriile deja antamate, mai ales ca ele au purtat TVA care a fost deja platit, si sistemul a ajuns, astfel, sa fie blocat.
Tamasiul este inglodat pana peste cap in datorii, la fel ca multe alte zone de pe Valea Plangerii, unde oamenii traiesc ca in evul mediu.
E clar .Alta afacere marca Benea.
Mi-ai rascolit amintirile cu acest articol! Incepand de prin 1957(poate si mai devreme) cetatenii din zona Horgesti plecau cu carutele incarcate cu pepeni la vanzare in pietele orasului Bacau.Copil fiind, parintii ma luau cu ei la oras si-mi facea un loc de dormit in paie , la spatele carutei , printre pepeniSe pleca seara , pe un drum de tara, pe Valea Fantanii , prin padurea de la Drogu si se trecea Siretul pe un pod de lemn sprijinit de un odgon, care unea malurile apei, cred ca pe la Furnicari. Ca sa ajungem in Bacau mai traversam si Bistrita prin vad, unde era apa mai mica si ieseam la Izvoare.Era de domeniul fantasticului trecerea cu carutele direct prin apa!Calatoria dura o noapte!
Ani de-a randul m-au urmarit acele imagini dar si povestile cu hotii care ieseu la,, drumul mare,, spuse de batranii satului , motiv pentru care se pleca la drum in grup.Era o adevarata aventura sa strabati Valea Fantanii pana in Tamasi dar si intoarcerea de la Bacau spre casa care se petrecea, de regula , tot seara.Deoarece ajungeam pe intuneric la Drogu dinspre Bacau, asteptam la poalele padurii alti carutasi sa urcam Valea Fantanii spre Horgesti. Imi amintesc si de un conac boieresc situat la soseaua spre Bacau dupa ce treceam Siretul unde ne -am adapostit de o ploaie cu gheata care risca sa ne strice,, marfa,,. Eu eram contrariata ca boierii care ne-au adapostit nu erau rai, fara suflet , asa cum invatam la scoala!Mama mea imi povestea ca acei locatari din conac ajutau pe toti oamenii care treceau pe la poarta lor si din cauza ca ii considera biruitori asupra lucrurilor rele care se intamplau pe drumul strabatut prin padure . Conacul lor se afla la ,, portile orasului,,. care reprezenta SPERANTA taranului de a obtine bani din vanzarea produselor pentru a-si intretine copiii la scoli! Dupa 1995 se vorbea de modernizarea drumului care leaga localitatea Horgesti de Bacau , via Drogu-Tamasi.Se facuse si vizite pe teren!Dar….
Razvan, crezi ca te-am facut curios incat sa accepti invitatia de a reface impreuna aceasta calatorie a ,,vanzatorilor de pepeni,,?Oricum, eu visez demult aceasta calatorie pe care sper sa o fac cat de curand si datorita hartilor postate de tine si subiectului deschis , dar numai referitor la bac!
10+10km inseamna cam 1,4-1,8 litri de carburant si aproximativ 20-25 de minute de mers cu masina. Daca trecerea o sa coste mai mult de 5 lei/autoturism, nu o sa treaca nici dracu’ cu bacu’
Citind postarea doamnei Elena, am realizat iarasi cat de mult s-a degradat tara asta. Ce mizerie cumplita este acum, si spun asta din doua motive. In primul rand, pe vremuri exista o solidaritate sociala, oamenii parca mai puneau ceva suflet in orice faceau. In al doilea rand, as pune ramasag ca peste 50 de ani, niciun copil care e la scoala azi, nu ar putea si nu ar sti cum sa povesteasca ceva similar, o intamplare de genul asta, o amintire de felul acesta. Viata e urata acum, poate doar bucuriile de genul vai, mi-am cumparat ceva sau uite, am un copil normal, care nu sparge geamurile. In rest, pana si calatoriile sunt marcate de gropi si badaranie. Nimic altceva.
Pai unde ar trebui poduri si sosele nu se fac, iar unde nu sunt necesare se realizeaza. De ce atatea nonsensuri.. pentru ca exiata mereu interesele celor mari si multi. E nemaipomenit ce se intampla, sa faci un pod intr-o zona cat se poate de cunoscuta de inundatii. Ma revolta pana in maduva oaselor.