Despre mancarurile pe care le-am urat

    Am urat cu convingere mancarea de urzici. Nu stiu cine-mi bagase in cap, in copilarie, ca o sa ma piste la limba si nu am vrut, in ruptul capului, sa mananc urzici. Abia mai tarziu mi-am dat seama ce bune pot fi, mai ales daca pui hrean ras deasupra.

    Am urat extrem de mult pastaile. Mai mult pentru ca lumea incerca sa ma convinga ce bune sunt. Si sunt bune, dar pe atunci nu le inghiteam si pace! Acum, insa…

    In liceu m-am intalnit cu pastele cu carne. Acum imi las agura apa cand ma gandesc cat de bune erau. Atunci nu le suportam, mai ales ca se zvonea ca ar fi cu carne de oaie. Cum eu stiam doar macaroanele cu branza sau cu nuca si zahar, am refuzat constant sa mananc asa ceva. Astazi as vrea sa mai am in fata o farfurie cu macaroane cu carne facute la cazan.

    Morala este, copii, ca daca nu va place astazi ce aveti in farfurie, fiti siguri ca peste ani o sa regretati ca nu ati mancat bucatele alea atunci cand ati avut ocazia!

    1 COMENTARIU