Ce am castigat din Marea Privatizare?

Ar trebui, intr-o zi, sa tragem linie si sa facem o socoteala. Si sa stabilim ce am avut de castigat, noi, cetatenii, din ceea ce s-a numit “Marea Privatizare”, adica vanzarea intreprinderilor de stat catre salariati (metoda MEBO), intreprinzatori, investitori.

Discutam zilele trecute cu cioneva care a prins ultimul razboi mondial. Si mi-a spus ca asemenea distrugeri cate le-am facut noi, cu mana noastra, in anii privatizarilor nu s-au intamplat in tot razboiul.

Poate omul este subiectiv. Poate nu-si mai aminteste prea bine ce s-a distrus si ce nu in Al Doilea Razboi Mondial. Poate e subiectiv ca o fi vreun afurisit de comunist care nu poate sa vada binefacerile societatii capitaliste multilateral dezvoltate. Poate e rau intentionat si un tradator de neam si de tara.

Poate o fi.

Insa daca deschidem ochii si ne uitam in jurul nostru puteam sa vedem realitatea.

Nu exista oras in tara asta care sa nu aiba macar doua – trei fabrici inchise si/sau demolate. Nu exista localitate urbana in care sa nu se vada niste ruine a ceea ce a fost candva o uzina – loc de munca pentru cateva mii de oameni.

Ni se spune ca inca e bine si sa fim multumiti ca nu avem, in Romania, somajul care este, de exemplu, in Spania. Asa este, nu avem somaj de 27 la suta pentru ca vreo trei milioane de romani au ales sa plece la munca in strainatate si pe ei nu-i numaram. Pentru ca daca i-am socoti in baza de calcul, rata somajului in Romania ar fi undeva la 40 de procente.