Un studiu al Institutului pentru Politici Publice spune ca doar 10 la suta din localitatile din tara isi permit sa-si achite din bugetul propriu cheltuielile de functionare cu administratia. Cel mai prost sta comuna bacauana Vultureni, ale carei venituri acopera doar 12 la suta din cheltuieli.
O seama de alte localitati din judetul Bacau – Bogdanesti, Colonesti, Agas, Berzunti, Barsanesti, Margineni – nu reusesc sa acopere nici un sfert din cheltuieli, si, prin urmare, au nevoie de ajutorul localitatilor mai bogate.
Peste jumatate din primariile care nu se pot sustine financiar sunt din Regiunea Nord Est, judetul Bacau fiind pe locul trei.
O Ordonanta care poate baga primariile in faliment
Pana acum, insa, aceste localitati au fost ajutate sa supravietuiasca prin alocari bugetare de la Consiliile Judetene. Insa, o ordonanta de urgenta adoptata recent poate determina o adevarata apocalipsa: OUG 46/2013 permite declansarea procedurilor de insolventa la adresa primariilor.
Practic, orice creditor sau grup de creditori care detin o creanta de peste 50 % din bugetul localitatii pe ultimele patru luni poate obtine in numai cinci zile declansarea insolventei.
Instanta va desemna, apoi, un administrator judiciar, care va contrasemna toate actele primarului si ale Consiliului local iar judecatorul sindic poate suspenda atributiunile ordonatorului de credite si i le poate incredinta administratorului judiciar, daca acesta o cere.
Conform Ordonantei, administratorul judiciar „exercită temporar atribuţiile conferite de lege primarului sau preşedintelui consiliului judeţean, în numele şi pe contul acestuia”. El va putea taia din cheltuieli, scoate la vanzare bunurile din domeniul privat al localitatii, poate institui taxe speciale, demite angajati, poate acorda inlesniri la plata creantelor bugetare, poate rezilia contracte inclusiv „a închirierilor neexpirate sau a altor contracte pe termen lung, atâta timp cât aceste contracte nu sunt executate în totalitate de către toate părţile implicate şi care nu pot fi executate în cadrul Planului de redresare”.
Cine a oprit sistematizarea?
Romania are un numar de 3.200 de localitati fata de 2.800, cat are Polonia, care are o populatie dubla. Raportul este, intr-adevar, in defavoarea noastra. Avem prea multe localitati, prea multe administratii raportat la teritoriu, insa si populatia este imprastiata pe dealuri si munti.
Romania nu a avut timp sa-si sistematizeze teritoriul iar, atunci cand a incercat, a fost supusa oprobiului international. Eu zic ca Ceausescu nu de nebun a incercat sa reduca numarul localitatilor si sa stranga lumea imprastiata pe coclauri. Poate ca solutiile propuse nu au fost cele mai bune, insa, se putea face o restructurare atat a localitatilor cat si a cailor de comunicatii.
Doar ca aceasta initiativa a fost extrem de criticata chiar de cei care acum ne atentioneaza ca stam prost la acest capitol si avem prea multe cheltuieli. Cand a inceput sistematizarea lui Ceausescu, Occidentul s-a mobilizat si a inceput o campanie de propaganda masiva denuntand distrugerea traditiilor rurale. Au aparut organizatii gen „Opération Villages roumains” care au „sensibilizat” Europa cu privire la „destructurarea habitatului rural traditional romanesc”.
In concluzie…
In concluzie, sistematizarea se putea face in regimul comunist care avea puterea si forta economica sa o faca. Macar oamenii stramutati primeau case si locuri de munca. Astazi, o asemenea operatiune nu mai e posibila si, probabil, va fi lasata pe seama timpului si a legislatiei. Probabil, in anii urmatori, o sa dispara mii de localitati din lipsa de fonduri. Vor muri urat, vor agoniza ani in sir in vreme ce localnicii se vor agata cu disperare de ruinele satelor sperand ca se va schimba, pana la urma, ceva.
Satul romanesc va muri urat.