Despre cuvintele interzise prin lege

phoenixFaptul ca anumite cuvinte sunt pe lista neagra iar cei care ar indrazni sa le pronunte in public sunt pasibili de amenzi uriase nu trebuie sa ne mire. In definitiv, fiecare regim cauta sa-si asigure supravietuirea luand acest gen de masuri.

Interzicerea unor cuvinte nu este o inventie recenta; nazistii au bagat sub index dictionare intregi, cand au venit la Putere iar inaintea lor, Biserica si Inchizitia au avut o istorie plina de interziceri si afurisiri.

Comunistii au avut propria lista neagra si, mai nou, regimurile democratice isi completeaza listele cu cuvinte interzise.

De fiecare data s-a gasit o motivatie. Inchizitia lupta pentru crestinarea lumii si pentru a-i aduce pe oameni la “dreapta credinta”; din acest motiv trebuiau distrusi toti cei care se impotriveau politicii oficiale sau incercau numai sa gandeasca altfel. Nazistii voiau purificarea rasei si eliberarea de sub influentele culturale non-germane. Comunistii luptau cu reactionarii, contrarevolutionarii si agentii de influenta capitalista, prin urmare fiecare stat comunist a deschis propria lista de cuvinte ce nu aveau voie sa se propage in spatiul public.

Recent, cateva cuvinte au fost interzise in Romania, alaturandu-se altor cuvinte si simboluri puse la index.

Faptul ca in spatiul public nu mai este voie sa se spuna cuvantul ***** ridica, insa, o serie de probleme juridice si culturale. Exista numeroase opere artistice in care cuvantul este mentionat. Exista cantece celebre care-l folosesc; exista izvoare istorice care-l atesta; exista literatura, filme, piese de teatru in care cuvantul este pomenit.

Ce vom face? Vom radia cuvantul ***** din toate aceste opere? Ii vom aresta pe cei care canta sau asculta albumele trupei Phoenix? Vom napusti portareii si inspectorii antidiscriminare pe copiii care canta la serbari “Satra”? Vom rescrie intreaga istorie si literatura romana astfel incat sa scoatem cuvintele interzise din romane, poezii, cantece, cronici?

Cand vom inceta cu aceasta nebunie? Cand vom invata ca interzicerea vocabularului nu e o solutie ci doar o pacaleala; cuvintele vor supravietui si vor fi folosite in continuare. Discriminarea nu se interzice prin legi si prin punerea cuvintelor pe lista neagra; pentru a opri discriminarea e nevoie de solutii, de munca dar si de acceptul celor discriminati.

Pentru ca, oricat ne-am prosti cu masurile anti-discriminare, oricate simpozioane si manifestatii am face, problema nu se rezolva in salile de conferinta ale hotelurilor de cinci stele. Discriminarea nu va fi oprita de discursurile tinute de domni si doamne in costume croite la comanda si care, poate, n-au intrat niciodata intr-o comunitate de ****** si nici de proiectele cu fonduri europene prin care cetatenii sunt invatati sa nu-i mai gratuleze cu cuvinte interzise pe cetatenii care le intreaba de sanatate orataniile din ograda.