Sunt extrem de curios ce-o fi fost in sufletul mamei acelei fete de 20 de ani care a venit in satul parintesc impreuna cu iubitul de 67 de ani. Da, poate ca dragostea n-ar varsta, insa e chiar ciudat sa nu poti face diferenta intre iubitul fiicei si bunicul ei.
Dar in sufletul tatalui, ce-o fi fost? L-o fi luat la un pahar de vin, ca intre socru si ginere? I-o fi zis: „bre, Fabrizio, sa ai grija de fata mea, ca daca nu, iti ascund proteza!”…
Probabil ca fostele colege de scoala or fi murit de ciuda ca ele n-au avut parte de asa ceva: un barbat care sa adoarma dupa primul pahar de vin, care sa nu le invineteasca ochii de frica sa nu-si rupa el oasele si care sa le lase pe mana toata pensia…
Dar dragostea e cu nabadai. O fi surda si chioara, dar, la o adica, daca nu dosesti bine malaiul, ramai fara. Asta a simtit-o pe propria piele amantul de 67 de ani cand s-a trezit a doua zi in casa batraneasca de la Romania, fara sa mai gaseasca nici iubita de 20 de ani, nici cei 2000 de euro si nici ceasul.
Ceasul rau, taica…
