Imi scrie un cititor dezamagit de faptul ca nu am inteles fenomenul cianurilor de la Rosia Montana. Mai mult, distinsul cititor, nu doar ca ma trage de urechi, dar imi da si o veste proasta:
In fine, pacat de tine, erai pe o lista scurta, dupa o lunga monitorizare, pentru o functie care te scotea din foame pe termen lung. Adica aveai ce trebuie – inteligenta, ochi, gramatica, harnicie, si in plus, plecai la Capitala pe bani grei.
Carevasazica, scriind ceea ce cred, mi-am pierdut sansa de a pleca in Capitala pe bani multi intr-un post pe care nu l-am cerut. Mai sa fie, chiar asa de rau au ajuns unii?!
In fine, dragul meu cititor, sa-ti spun un secret: nu-mi place Bucurestiul. Nu vreau sa ajung „pe bani multi” in Capitala, nu ma intereseaza sa scriu dupa dictare, chit ca pentru asta „m-as scoate din foame pe termen lung”…
Prefer sa scriu ceea ce gandesc, nu ceea ce ar vrea altii…