Ma gandesc sa infiintez o religie. Sau macar o secta.
Strang cateva sute de adepti debitand tot felul de vorbe „intelepte” (multe le gasesc pe FB) de genul „o lacrima e doar dorinta ascunsa a sufletului catre perfectiune” (asta am inventat-o pe loc, dar suna bine).
Cer statului sa recunoasca secta mea si apoi solicit subventii. Mai atrag cativa parlamentari carora le promit voturi si, eventual, cateva drept-credincioase cu care sa se distreze si ii pun sa ceara Guvernului sa-mi dea si bani pentru temple, sa-mi plateasca sacerdotii, sa ma scuteasca de impozite.
Dupa cativa ani, pe masura ce adeptii mei se inmultesc, ma infiltrez printre oamenii cu bani si ii conving ca religia mea este singura adevarata, toate celelalte fiind doar erezii.
Si, cand consider ca am suficienti credinciosi din clasa bogata, anunt ca vine sfarsitul lumii si-i pun sa-si doneze averile catre secta mea, ca sa poata ajunge direct in Paradis.
Eu iau banii si-i depun in cateva banci din paradisurile fiscale si la ora si ziua anuntate pentru Apocalipsa, in cazul in care aceasta, evident, nu se produce, anunt ca am gresit data. Si vin ca Hrusca, si la anul sa marchez banul de la credinciosi.