Citeam odata despre un popor descendent din incasi care traieste intr-o saracie lucie in Anzi. Sunt saraci si fara speranta pentru ca invadatorii europeni le-au luat pamanturile. Singura lor avere sunt bratele iar ei lucreaza zi-lumina pentru lefuri de mizerie. Pentru a evada din acest univers fara speranta, aproape toti membrii tribului respectiv mesteca o planta locala cu efecte psihoactive. Scurta lor viata este traita in mizerie si munca de dimineata pana seara, insa ei nu mai simt nici foame, nici sete, nici deznadejde, pentru ca sunt drogati tot timpul.
Drogul este, probabil, cea mai buna metoda de control a maselor. S-a incercat cu filosofia, cu religia, cu televizorul, cu armele. Nu-i poti, insa, determina pe toti membrii unei societati sa accepte religia sau oprimarea.
Dar daca i-ai droga pe toti si i-ai tine astfel pe tot parcursul vietii lor? Si mai bine, daca i-ai determina sa-si doreasca sa fie drogati toata viata?
Drogatii sunt cei mai docili sclavi. Fac orice pentru a obtine doza. Pentru ca, pe parcurs, doza nu se ia pentru ca dependentul sa se simta bine, ci ca sa nu se simta rau. Teama de vertijul provocat de lipsa drogului este mai mare decat orice alta conditionare morala sau legala.
Vad ca exista tot mai multi tineri care insista pe ideea sa se legalizeze. La inceput marijuana. Deja in SUA s-a inceput. Unele state au dezincriminat consumul, spre bucuria celor cativa producatori legali care scot profituri enorme.
Dar profitul este doar o parte a castigului.
Castigul cel mai mare va fi pentru Guvern. Va avea cetateni „model”, care vor fi mai preocupati sa-si asigure doza zilnica decat sa discute probleme sociale, economice sau politice.
Asadar, inainte de a marsa pe ideea legalizarii drogurilor usoare, incercati sa va ganditi cui foloseste cel mai mult acest lucru…
