Republica Pungesti, la aniversarea de un sfert de an

Se implinesc, curând, patru luni de la declararea comunei vasluiene Pungesti drept “zona de siguranta publica”, in care orice adunare a mai mult de trei persoane se considera manifestatie ilegala, unde cetatenii sunt monitoprizati si filmati 24/24 iar o calatori pâna la buda din fundul curtii necesita permis special din partea fortelor de ordine.

In aceste patru luni, fortele politice s-au facut ca nu vad ca pe o portiune din teritoriul national a fost instaurata o mica dictatura militara, in care Constitutia a fost suspendata iar drepturile si libertatile cetatenesti au devenit motive numai bune pentru suplimentarea bugetului de stat cu venituri din amenzi.

Importanta strategica a comunei a crescut, insa, odata cu evenimentele din Crimeea. Desi autoritatile românesti, recte presedintele Basescu sustin acum ca tara noastra nu e dependenta energetic, exista o presiune internationala tot mai mare pentru ca sa se identifice surse alternative de gaz, care sa scada dependenta europeana de Rusia.

In aceste conditii, putem presupune ca presiunile pentru ca in România sa inceapa exploataraea gazelor de sist vor fi tot mai mari desi Polonia a demonstrat, recent, ca entuziasmul in privinta acestei resurse este exagerat.

Oricum ar fi, insa, ramânem cu o problema care trebuie rezolvata legal: poate Guvernul central sa impuna unei comunitati sa accepte o exploatare care-i pune in pericol mediul si agricultura?

Aceasta dilema trebuie rezolvata pentru ca determina o alta problema ce tine de jocul democratic: poate Guvernul central sa suspende drepturile si libertatile cetatenesti pentru a-si impune viziunea economica si pentru a sprijini un proiect privat?

Realitatea politica ne-a demonstrat ca niciun partid nu este preocupat de problema de la Pungesti. Atât pe plan intern cât si pe plan extern, fortele politice par a fi cazut prizonierele jocurilor economice, facându-se ca nu vad derapajele democratice pe care le creeaza sectorul privat.