In chiloti la metrou?

O dezbatere inutila a avut loc toata saptamana aceasta pe tema daca initiativa unora de a merge cu metroul fara pantaloni se inscrie sau nu in ideea libertatii de expresie.

Lideri de opinie importanti au sarit in sus si au protestat fata de decizia Metrorex de a nu aproba o astfel de manifestare. “Sariti, lume, ni se incalca drepturile!”, au strigat ei.

In afara de faptul ca prin astfel de initiative, fara nici un scop evident, ducem in derizoriu ideea de libertate de exprimare, problema se pune gresit.

Traim intr-o societate guvernata de reguli. Nu suntem liberi, ci reglementati de legi, coduri morale si propriile angoase. Putem sa sustinem libertatea de expresie cat dorim dar asta nu ne va da dreptul sa difuzam filme porno in miezul zilei, la televizor, fara ca libertatea noastra sa aiba de suferit.

Pentru ca interesul public spune ca protectia minorilor este mai importanta decat libertatea de a difuza pornografie.

Pe de alta parte, libertatea de exprimare nu este absoluta in spatiile cu regim special. O scoala este o institutie publica, dar are un regim special: nu putem intra oricand si oricum. Un restaurant este deschis publicului dar are dreptul sa nu permita intrarea persoanelor in stare de ebrietate sau dezbracate. In mod similar, metroul este o utilitate publica dar este detinut de o entitate privata, chiar daca aceasta entitate este proprietate de stat.

Ca urmare, vagonul de metrou este un spatiu public cu regim special deoarece exista un proprietar care stabileste regulile.

Pe de alta parte, fiind un spatiu public, in care se gasesc si copii, functioneaza aceeasi idee ca si in cazul pornografiei: protectia minorilor este mai importanta decat libertatea de exprimare. Altfel, de ce mai sunt reglementate programele audio-vizuale?

5 COMENTARII