Ce punem in loc?

Evenimentele care se succed cu repeziciune pe scena mondiala nu tin pasul cu propaganda. Oamenii pusi sa ne explice de ce e bine ca americanii ne pun rachete in batatura sau de ce este supermisto ca telefoanele si computerele sa ne fie spionate raman in urma cu explicatiile pentru ca totul evolueaza cu o viteza extraordinara.

Si Ministerul Adevarului, cel care in “1984” avea rolul de a rescrie evenimentele dupa cum se schimba politica oficiala, functioneaza defazat.

Bunaoara, inainte de 1990, Occidentul ne spunea pe calea radiourilor finantate de CIA ce naspa este ca ne spioneaza Securitatea, ca ne asculta telefoanele fixe, ca ne urmareste sa vada cu cine vorbim, la cine mergem in vizita si asa mai departe. Regimurile democratice occidentale condamnau aceste practici, denuntand asuprirea poporului roman.

Astazi, la un sfert de secol distanta, ce vedem? Ca aceleasi guverne “democratice” isi spioneaza propriii cetateni cu instrumente mult mai sofisticate decat a avut vreodata Securitatea, pretextand ca e necesar pentru a combate terorismul.

Ceea ce ieri era nasol, astazi este ok.

Dar asta e doar o fateta a problemei.

Mai important este ca deranjurile de pe pietele financiare au determinat derapaje ideologice; practic, rar mai gasesti in tarile cu traditie democratica partide care sa-si respecte doctrina; aproape toate s-au transformat in ceea ce unii numesc “partide ale puterii”, organizatii politice care se pliaza dupa cum bate vantul pentru a ramane la Putere si, astfel, sa fie conectate la banul public.

Nu e de mirare ca alegatorul, din Anglia pana in Romania, din SUA pana in Japonia este bulversat. Nu mai stie cu cine sa voteze. De fapt, cand voteaza nu mai voteaza pentru cineva ci IMPOTRIVA cuiva.

Doar ca, in paralel cu demantelarea sistemului politic, are loc si o distrugere a celui economic. De zeci de ani veniturile alegatorilor scad. Si nu e vorba numai de Romania sau de Estul Europei, tendinta este generalizata la nivel mondial. Si, in vreme ce puterea de cumparare scade, oamenilor li se explica faptul ca e nevoie sa munceasca mai mult, pana la varste mult mai inaintate ca sa primeasca mai putin. Si ca de vina pentru asta sunt chiar ei deoarece sunt niste puturosi care nu vor sa munceasca.

In aceasta vreme, unii, putini la numar, se imbogatesc. Cumplit. Un singur procent din populatia lumii detine doua treimi din avutia mondiala. Pentru ca au fost destepti si au uns mecanismele prin care au putut sa traga tepe fara sa fie pedepsiti. Pentru ca, nu-i asa?, lumea trebuie sa-si asume riscuri cand depune banii la o institutie bancara ce urmeaza sa fie falimentata sau intr-un instrument financiar care se va dovedi extrem de toxic incat isi va pierde 90% din valoare in urmatoarele 24 de ore.

Unii se revolta, altii sunt impacati cu ideea. In zonele in care lumea decide sa schimbe sistemul, se produc revolutii sau alegeri care ii aduc la putere pe cei care accepta situatia si dictatul. Deocamdata, lucrurile functioneaza in virtutea inertiei; ce se va intampla in momentul in care se va constitui o masa critica de nemultumiti care va distruge actualul echilibru?

Ce vom pune in loc?

1 COMENTARIU