Pretextul Charlie Hebdo

“Mi umma Muhammada. Mi ne Sarli!”. Adica “Il iubim pe Mohammed. Noi nu suntem Charlie!”.
Asta scrie pe unul din bannerele afisate in centrul orasului cecen Groznii. Este unul din miile de bannere pe aceeasi tema si este una din cele mai mari demonstratii din ultima vreme din republica musulmana ce apartine de Federatia Rusa.

Sute de mii de oameni au participat la un imens miting de protest fata de publicarea, de catre Charli Hebdo, a unor noi caricaturi cu profetul Mohammend, publicatie descrisa de liderul cecen Ramzan Kadirov ca fiind “vulgara si imorala”.

Proteste similare s-au inregistrat si in Afganistan, Algeria, Iran, Mali, Nigeria, Pakistan sau Filipine.

Departe de a fi calmat lucrurile, ultima editie a revistei franceze a bulversat si mai mult situatia, lumea musulmana considerând un afront publicarea, pe prima pagina, a caricaturii profetului. Iar contextul international este cât se poate de prost ales.

Nu doar pentru ca manifestatiile anti-islamiste au fost percepute ca o amenintare directa de lumea muslmana, ci si pentru ca, sa nu uitam, trupele occidentale se retrag fara glorie, dupa zece ani de razboaie din orientul islamic.

Zece ani care au trecut fara ca Occidentul sa poata infrânge ceea ce a numit “terorismul islamist” sau “luptatorii razboiului sfânt”, cum isI spun ei.

Mai mult, desi nu au reusit sa pacifice nici Irakul si nici Afganistanul, unde au intervenit direct, occidentalii nu au putut preintâmpina nici ascensiunea ISIS, ceea ce este vazut ca o slabiciune de fortele islamiste.

In acest context, islamul este folosit de diverse forte politico-militare pentru a-sI impune punctele de vedere. Iata de ce atacul de la sediul Charlie Hebdo nu trebuie judecat singular, ci in contextul mai larg al jocurilor de putere dintre Occident si Orient.