Celor care privesc satisfacuti si aplauda spectacolul “anticoruptiei” generalizate le dau un sfat simplu: sa nu deschida inca sampania si s-o ingroape bine in fundul gradinii, ca, daca e gasita, s-ar putea sa fie folosita ca proba impotriva lor. Ori pentru acuzele de evaziune, ori pentru cele de chiaburism, depinde cum pica zarul.

Ceea ce vedem in aceste zile nu e nici pe departe comparabil cu “Mainile curate” din Italia pentru simplul motiv ca nu este vorba de o actiune anti-Mafia ci de un razboi intre mafii. Diferenta fata de vremurile lui Al Capone este ca nu se mai folosesc gloante ci mandate de arestare. Orice arestat dintr-o grupare inseamna un finantator mai putin si o parghie prin care se forteaza marturii si, deci, probe, impotriva celor ramasi.

Ca isi dau in cap unii altora nu ar fi asa rau: in fine avem niste circ care sa ne faca sa uitam ca nu avem paine. Din pacate, pe de alta parte, razboiul fratricid al clanurilor abonate la praduiala bugetului aduce in discutie puterile discretionare ale unora care, in lipsa unui control al societatii, le folosesc pentru a se imbogati sau pentru a-si linsa mediatic dusmanii.

In aceste conditii eu n-as comanda inca marmura pentru statuile luptatorilor anticoruptie; in definitiv, majoritatea faptelor de care s-a auzit in ultimele zile s-au intamplat chiar sub ochii lor, in mandatul lor.

1 COMENTARIU

  1. Daca nu se confisca averile, e degeaba. ORICARE ar sta in puscarie 2-3 anisori dar sa stie ca acasa il asteapta +5 milioane de EURO. Mai o buna purtare, mai o carte scrisa pe hartie igienica si dupa 8-12 luni ai iesit si odihnit si bogat. Voi nu vedeti ca nu-l ia pe niciunul si sa zica “a dat si el un tun de 10.000 sau 100.000”. Nu!, toti de la 2-3 milioane de euro in sus…