Tabula rasa

Punct si de la capat! Cam asta ar fi ideea dupa valul de arestari din politica si din zona economica. Practic, intreaga clasa politica româneasca este decimata. Oamenii de afaceri români, câti or mai fi, au fost sau asteapta sa fie chemati si ei.

Efectul asupra societatii ar putea fi, chiar daca nu ne dam seama, similar cu cel al arestarilor din anii ’50. Desigur, motivatiile sunt altele, dar efectul este ca se reseteaza toata clasa politica si economica româneasca.

Intr-un plan idealist, ar parea ca avem sansa sa o luam de la capat, ca putem sa pornim de la zero cu alti politicieni, alti afaceristi, alti oameni.

Ne aflam, insa, intr-o situatie mai dificila decât in 1989. Atunci aveam si entuziasm si o temelie financiara. Aveam resurse, aveam industrie si aveam si mâna de lucru calificata. Astazi nu mai avem nici entuziasm si nici resursele economice. Care apartin unor entitati straine. Si aici este o ciudatenie pentru ca multinationalele n-au fost vizate de nicio ancheta, nicio arestare desi, sa fim seriosi!, nu cred ca doar oamenii de afaceri români au calcat pe bec. Adica, in scandalul softurilor, românii au luat spaga de la bec?

Ceea ce vreau sa spun este ca mi se pare ciudat ca in România capitalul autohton nu mai are nicio sansa sa se afirme. Si nu doar pentru ca a fost prins cu rata-n gura. Ci pentru ca politicienii se ingramadesc sa faca sluj in fata multinationalelor si asculta, mai degraba, de solicitarile Ambasadei SUA decât de ofurile firmelor românesti.

In aceste conditii, situatia economica a tarii va fi decisa de entitati straine: companii si chiar guverne, pentru ca, spre deosebire de România, careia i s-a impus sa-si privatizeze domeniile-cheie ale economiei, tarile occidentale isi pastreaza controlul de stat asupra companiilor din anumite sectoare.