Ingrasaminte si politica

In afacerea gazelor naturale pentru combinatele chimice, marea problema nu este ca Guvernul a dat gaze ieftine, din productia interna firmelor controlate de Ioan Niculae.

Pana la urma, daca stam si ne gandim, agricultura romaneasca a avut acces la ingrasaminte accesibile iar indistria romaneasca a primit un balon de oxigen in fata competitiei concurentilor din Ucraina, tara care livra industriei chimice gaze la preturi mult mai mici decat cele din Romania.

Sa notam in paranteza un paradox: UE ar fi dorit sa livram industriei chimice gaze la pretul international pentru ca Romania sa nu profite de avantajul faptului ca detine rezerve de gaze si sa nu “distorsioneze” concurenta. Pe de alta parte, azi, cand preturile internationale au scazut, vine FMI si cere ca Romania sa mareasca pretul la gaze peste cel de pe piata internationala.

Revenind la inductria chimica problema nu este ca Guvernul a decis sa o sprijine cu gaze ieftine, din productie interna. Oricat s-ar stradui procurorii sa demonstreze, Guvernul avea dreptul sa o faca.

Problema cu industria de ingrasaminte chimice este ca a devenit un monopol si nici o institutie a statului nu se arata deranjata de acest lucru. Romania a permis ca aproape toate combinatele producatoare de ingrasaminte sa fie in proprietatea unei singure persoane. Practic, nu mai exista concurenta pe acest domeniu si proprietarul poate santaja Guvernul cum doreste.

Sa ne amintim si de situatia de la Bacau, unde CiC devenit Sofert prin privatizare ajunge in faliment. Se face o noua societate – Amurco – care inchiriaza instalatiile de la Sofert si produce, in continuare, ingrasaminte timp de ani de zile, fara a mai avea obligatia sa respecte anumite prevederi referitore la mediu, care au ramas in seama falimentarului Sofert.

Asa a ramas Bacaul cu un munte de fosfogips la marginea orasului, munte care ar fi trebuit sa fie ecologizat de Sofert, dupa privatizare. Anul trecut, in urma unor intelegeri secrete, muntele a fost “donat” Primariei Bacau, care se gandea sa-l acopere cu malul provenit din decolmatarea Bistritei.

Adica, o sarcina asumata de o firma privata a fost nationalizata dupa principiul clasic de acum “profiturile sunt private, pierderile sunt publice”. Numai ca, politica a evoluat, iar planurile s-au naruit iar acum Primaria Bacau umb;a sa dea muntele inapoi donatorului…