Exemplul Greciei

Povestea datoriilor Greciei nu este chiar asa simpla cum ne-a vândut-o presa. Putem sa ne enervam ca grecii au huzurit si au bagat tara in datorii de 300 de miliarde de euro dar ne enervam degeaba câta vreme nu cunoastem dedesubturile povestii.

Faptul ca premierul Alexis Tipras i-a pus in brate presedintelului Parlamentului European Martin Schulz un vraf de dosare care ar demonstra complicitatea dintre afaceristii greci si cei germani la jefuirea tarii poate fi un inceput in clarificarea problemei. E drept, nemtul, tot neamt: Schulz i-a cerut lui Tipras sa nu mai critice Germania si pe Angela Merkel.

Situatia este cât se poate de complicata si de grava; problema nu tine neaparat de economie, cât de politica. Daca creditorii ar dori sa-si recupereze banii datorati de greci, ar putea sa relaxeze putin conditiile pentru a permite economiei tarii si societatii sa mai respire; insa, din contra, Greciei i se impun conditii tot mai drastice care seamana mai mult a operatiune de pedepsire.

Si iarasi problema nu este numai locala; faptul ca Germania s-a incoronat lider al Uniunii Europene, tragând haturile in asa fel incât sa-i fie numai ei bine, nu contribuie in nici un fel la viitorul luminos al UE. Simplist vorbind, Grecia a fost victima “asasinilor economici” germani; când s-a razvratit si a refuzat sa mai fie o victima, este pedepsita pentru a fi data ca exemplu celorlalte tari de la periferia imperiului.

Problema este ca, odata cu aceasta demonstratie de forta este ucis si visul constructiei europene; desigur, Uniunea va mai exista o vreme, dar nu ca o asociere benevola, ci ca un dictat dupa modelul habsburgic.