Spre un punct de inflexiune

Ocupati cu transmisiunile zilnice ale campaniei anticoruptie, nu reusim sa observam niste chestiuni simple.

De exemplu ca sistemul bancar se apropie de un punct extrem de periculos.

Pe de o parte, bancile nu reusesc sa relanseze creditarea. E si firesc, romanii au inceput sa sufle si-n iaurt cand e vorba de banci, mai ales dupa ce au patimit din 2008 incoace, cand, ca sa-si salveze profiturile, bancile au inventat tot felul de comisioane sau / si le-au crescut pe cele deja existente.

E o problema psihologica, atunci cand banca dirijeaza lucrurile astfel incat, orice s-ar intampla sa-i fie ei bine si sa nu piarda niciodata, incepi sa te intrebi daca mai are rost sa joci un joc masluit.

Pe de alta parte, problemele de curs valutar, intai cu francul elvetian si, apoi, cu dolarul, creeaza o problema majora in randul celor care au credite. Creste tot mai mult riscul crearii unei mase critice de cetateni care sa decida ca nu mai pot / nu mai vor sa-si achide datoriile.

Cand e vorba de unul – doi – 100, banca nu se sperie: trimite dosarul in instanta, se judeca, recupereaza cate ceva. Pentru ca se bazeaza pe sistemul de represiune al statului. Pe forta legii aplicata de sistemul de Justitie si de organele care pun in aplicare sentintele.

Cand, insa, o masa critica de 10-20.000 de datornici refuza sa-si mai achite datoriile, deja e un semnal ca sistemul represiv nu mai inspaimanta.

Si atunci, ori statul ia masuri mult mai dure, ori isi pierde autoritatea.

1 COMENTARIU

  1. Eu zic ca si 3-4000 de clienti sunt multi. Cum ar fi ca bancile sa scoata deodata la licitatie in Bacau 100 de apartamente de 2-3 camere? Preturile locuintelor vechi ar scadea si bancile, odata ce executa ipoteca, nu mai pot recupera datoria ca nu mai au ce vinde in afara de imobile supra-apreciate in anii 2007-2008 pe care acum ar lua in cel mai bun caz 60-70% din valoarea evaluata.