Religia, ca act de comert

Dupa ce Isus a pus biciul pe negustorii din Templu, le-a spus celor care vindeau porumbei pentru sacrificiu: “Nu faceti din casa Tatalui meu o casa de negustorie!”.

Daca acceptam Noul Testament, asa cum ne invata Biserica, hai sa acceptam toate pildele, nu numai pe cele care plac clerului.

Biserica Ortodoxa Româna s-a transformat, in ultimii ani, intr-o imensa corporatie, preocupata mai mult de adunarea aurului decât de salvarea sufletelor credinciosilor.

Faptul ca institutia produce profit nu e un lucru rau in sine, doar ca face acest lucru speculând religiozitatea poporului. Nu spune nimeni ca e rau sa fii credincios, insa, in momentul in care profiti de credinta omului pentru a-ti creste averile deja este o problema.

Ultimul episod, cel de la Slanic Moldova, unde Ocolul Silvic Bisericesc a interzis accesul turistilor pe cel mai cunoscut traseu – 300 de scari – este emblematic.

Nu e suficient ca, chiar si cu pârtia de schi (care, oricum, vara nu e de nici un folos), statiunea are foarte putine de oferit, iata ca, prin bunavointa celor care administreaza averea Bisericii a mai fost vaduvita de o atractie turistica.

Desigur, amenintarea cu amenda de 5.000 de lei a celor care vor indrazni sa calce pe traseu este ilegala; dar cine mai sta sa numere de câte ori a incalcat legea BOR?

Sa ne intelegem: credinta este una, si trebuie sa o respectam. Dar plantarea de interdictii, inchiderea traseelor turistice, ridicarea de ziduri, ocuparea spatiilor publice, toate acestea nu mai au deja legatura cu credinta.

“Nu va adunati comori pe pamânt, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura, ci adunati-va comori in Cer”, scrie in Evanghelia dupa Matei.

Un indemn pe care clerul ar trebui sa-l aprofundeze.