Productivitate, salarii si efecte

Putem compara productivitatea unui salariat din România cu a unuia din Anglia? Putem, dar nu ajungem la nici un rezultat pentru ca nu poti compara, de exemplu, timpul in care un muncitor din Anglia sapa un sant cu excavatorul cu timpul necesar unui român sa sape acelasi sant cu hârletul si lopata.

Dar daca am compara productivitatea unui muncitor din Anglia cu cea a unui muncitor din Franta? Da, in cultura populara nu s-a cultivat ideea ca francezii sunt niste lenesi, un fel de români cu bagheta si vin de Bordeaux.

Totusi, desi saptamâna de munca din Franta este una din cele mai reduse din Europa, de numai 35 de ore, The Economist scrie ca productivitatea francezului este mult peste cea a englezului, cu foarte putin mai mica dect a neamtului. Publicatia subliniaza ca un muncitor englez produce cu o cincime mai putin decât unul francez, dar este mai ieftin cu o treime decât acesta.

“Francezii si-ar putea lua liber vinerea si tot ar produce mai mult decât britanicii intr-o saptamâna”, scrie publicatia citata. Dar pentru companii nu este o problema. In vreme ce salariile reale sunt cu 8% mai mici decât inainte de criza, profiturile companiilor sunt aproape de nivelurile din 2007. “Când oamenii sunt ieftini, firmele prefera sa angajeze decât sa investeasca in tehnologie, de unde rezulta si scaderea productivitatii”, mai scrie The Economist.

Dar Anglia si-a permis sa plateasca mai putin forta de munca pentru ca a fost campioana imigratiei. Marea Britanie are o medie dubla fata de UE la absorbtia imigrantilor.

Concluzia publicatiei este ca productivitatea scazuta a fost tolerata, ba chiar binevenita pâna acum deoarece a permis existenta unor locuri de munca, salariatii nefiind concediati in timpul crizei, spre deosebire de SUA, unde, la primele semnale, companiile disponibilizeaza masiv angajatii.