Poveste dintr-o tara indepartata

Intr-o tara indepartata, intr-un oras nu foarte mare, dar nici prea mic, era un spital. Spitalul avea si o sectie de psihiatrie, la care erau trimisi pacientii care nu erau cuminti, care scoteau limba la doctori sau care refuzau sa ia pastilele ce le fusesera prescrise prin tragere la sorti.

Intr-o zi, insa, la sectia de psihiatrie a ajuns un barbat trimis sa i se faca o evaluare, sa-si dea seama politistii daca omul e intreg la minte si poate fi trimis in judecata pentru ca a dat foc la o masina sau daca e plecat cu gastele si nu i se poate aplica nici un articol din Codul Penal.

Ajuns in sectie, barbatul a fost intai legat de pat. Ca asa se proceda acolo cu cei care veneau pentru evaluare. Erau legati cu franghii de pat in timp ce comitetul de primire format dintr-o namila si adjunctul sau ii faceau instructajul.

Namila se aciuase de nu se stie unde si statea mai tot timpul in preajma medicilor. Ca era nevoie de cineva iute de picior ca sa aduca un pachet de tigari sau un sendvis ori, in cazul in care vreun pacient facea urat, sa fie imediat calmat.

Iar, ca sa nu se intample cumva ca vreun pacient sa faca urat, era dat pe mana comitetului de primire, care il fragezea putin, preventiv. Ca de aceea erau legati de pat, ca sa nu dea si ei. Ca se alegea comitetul de intampinare cu capul spart si era greu de justificata gaura din tartacuta…

Asadar, comitetul de intampinare il fragezea pe nou-venit. Mai pe la ficati, mai pe la stomac, dar cu grija, sa nu lase semne. Din intamplare, seful comitetului, sa-i spunem Gica, citise in dosarul pacientului ca fusese in Legiunea straina.

– “Ba, Rambo, ai fost tu tare, dar acum nu mai faci nimic”, i-a strigat vesel Gica dindaratul halatului alb proaspat apretat, in timp ce-i mai tragea niste pumni.

Rambo n-a zis nimic la inceput. Pentru ca, vedeti Dvs., inainte sa fie lagat de pat, fusese si sedat.

– “Vezi, ba, Costele, nu e ca-n filme, ba. Dai in ei si ei nu mai pot da in tine, ba!”

Costel era celalalt membru al comitetului de primire. Mai dadea si el din cand in cand cate o palmuta. Ar fi dat mai mult, da’ nu se putea baga peste Gica.

-“Gata pentru azi, Rambo”, ii zise gica pacientului si vru sa-l bata pe obraz, cum vazuse el intr-un film.

Numai ca nu apuca. Se trezi cu nasul rupt de la impactul cu pumnul pacientului care isi revenise si reusise sa se dezlege. Nu apuca sa tipe prea mult ca vreo cateva directe il amutira. Costel, care ramase mut cateva secunde cand vazu ce patise Gica, dadu drumul la un strigat de porc injunghiat. Dar nu apuca sa urle prea mult, pentru ca un pumn ii fractura piramida nazala si doua picioare in plex il adormira.

Pana sa sara asistentii pe el, pacientul izbuti sa se semneze pe trupul lui Gica, cu degetul inmuiat in sangele acestuia: RAMBO.

Ancheta autoritatilor in cazul acesta s-a incheiat cu binemeritata concluzie ca nimeni nu a fost de vina. Ceasul rau si pisica neagra au facut ca un barbat sa fie ucis si altul grav ranit de un pacient al sectiei de psihiatrie.

De fapt, s-a intamplat ceva: Sanepidul din acea tara indepartata si necivilizata a amendat responsabilii din sectia de nebuni pentru ca au gasit doua panze de paianjen si o pata de igrasie in dosul unui dulap.

1 COMENTARIU

  1. Parca as recunoaste in povestea ta o sectie de psihiatrie dintr-o tara mai apropiata, poate chiar din orasul natal, unde namila din comitetul de primire este un fost angajat militar, actualmente boschetar aciuat pe linga personalul medical…
    Doar ca in sectia mea, comitetul de primire mai si deposedeaza bolnavii de bunuri gen bani si telefoane, iar fetelor cu mintea ratacita (de boala, alcool sau medicamente) le fac primirea si cu un viol in baie, pe linga pumni si palme…
    Din pacate, nimeni nu se sesizeaza, doar suntem “la nebuni”.