Foaie verde de dudau/ Noi o ducem tot mai… bine

Daca ati intrat, recent, intr-un supermarket, ati vazut, fara indoiala, ultima moda in materie de securitate: alarmele pe cascaval si pe salam. Comerciantii nu se sperie de faptul ca unii cumparatori ar incerca sa le fure cine stie ce produse industriale, cu valoare mare; sunt speriati pentru ca ar putea ramâne fara salamul de 10 lei batonul.

Orientarea hotilor din magazine catre alimente nu este noua, noua este preferinta pentru mezelurile ieftine care nu pot fi vândute cu cine stie ce pret si care, in majoritatea cazurilor, sunt furate pentru a fi mâncate.

Faptul ca românii fura de foame este un semnal care ar fi trebuit sa fie receptionat de clasa politica intrucât e indicele ca tara merge intr-o directie gresita. Ca numarul celor afectati de saracie creste si ca trebuie facute niste schimbari.

Dar, pe zi ce trece, observam ca ruptura dintre politicieni si realitate creste tot mai mult; clasa politica dezbate, steril, sexul ingerilor si viseaza razboaie alaturi de americani, in vreme ce poporul traieste din ciorba de urzici.

Situatia nu este noua, aminteste foarte mult de perioada interbelica; doar ca atunci eram aliati cu nemtii. Dar, faptul ca ne aflam intr-o situatie similara – popor saracit de elita politica aflata in alianta cu o Putere straina – nu inseamna ca e mai bine, ci ca istoria se razbuna pe cei care o uita.
Ca, in vreme ce elita politica declama triumfalist si demagogic faptul ca o ducem tot mai bine, treburile merg tot mai prost.

Pâna la urma, cineva tot va trebui, insa, sa plateasca oalele sparte si tare ma tem ca se va plati in stil pausal. Deocamdata, programul de arestari televizate joaca rolul de supapa de presiune. Ramâne de vazut ce se va intâmpla când poporul se va plictisi de acest spectacol si va constata ca, in ciuda valului de arestari, lui tot ii ghioraie matele de foame…