Care Justitie?

new-justiceSpuneam luna trecuta despre faptul ca asa-zisa „campanie anticoruptie” de la noi este doar o reglare de conturi, un prilej de reimpartire a cascavalului si de pedepsire a unora.

Justitia este doar praf in ochi câta vreme se apeleaza una-doua la masura arestarii preventive urmata de defilarea suspectului cu catuse la mâini prin fata camerelor de televiziune.

Am sustinut, de aceea, necesitatea, exprimata si intr-un proiect aflat in Parlament, ca arestarea sa nu se mai faca pe baza unor „suspiciuni rezonabile”, ci pe baza unor „indicii temeinice”.

Nu e o simpla diferenta de semantica; este, practic, deosebirea esentiala dintre un sistem totalitar si unul democratic; dintre arestarea pe baza unor presupuneri si arestarea pe baza de probe.

In mijlocul acestei dezbateri a cazut ca un traznet cazul femeii acuzate de santaj care a stat sase luni in arest preventiv si a fost declarata, in final, nevinovata.

Cazul ilustreaza excelent abuzul care este posibil in acest moment; femeia a fost anchetata pentru ca si-a cerut banii care i se cuveneau de la un debitor.

Intâmplator, acel debitor ocupa o functie marcanta in sistemul de Justitie. Intr-un timp foarte scurt, femeia a fost interceptata, anchetata si trimisa in judecata doar pe baza plângerii unei judecatoare si a cumnatului sau; a stat sase luni la inchisoare pentru ca „existau suspiciuni rezonabile” ca practica santajul dar nici un indiciu, nici o proba.

Cu toate acestea, a fost condamnata de prima instanta la trei ani de inchisoare cu suspendare pentru santaj. Abia instanta de apel a avut curajul sa o declare nevinovata pentru ca fapta nu a existat.
Dar in timpul arestului au incercat sa o convinga sa semneze un acord de recunoastere a vinovatiei, probabil pentru ca stiau ca nu au probe s-o poata condamna.

Ce se va intâmpla in continuare? Intr-un stat de drept, persoanele implicate in acesta inscenare judiciara ar fi fost demise imediat. La noi nu. La noi se va astepta sa se stinga scandalul si, probabil, vor primi câte o medalie pentru lupta neobosita contra coruptiei.

Exista o singura intrebare: câte astfel de cazuri mai exista?

9 COMENTARII

  1. Oricate cazuri ar mai exista, asta-i singurul care face valva acum. Au fost de-a lungul timpului condamnari mult mai grave pe baza unor erori judiciare.
    Pare a fi deocamdata singurul caz de coruptie neconfirmat, motiv pentru care s-au si agatat toti in frunte cu Tariceanu, sa-i mai traga “doua palme lu’ doamna justitia”.
    Ai exemplul doamnei Bica care da interviuri sfidatoare si cu zambetul pe buze din arestul la domiciliu, dupa modelul prietenei Elena.
    E clar ca se coace debarcarea Codrutei Kovesi, dar poate se coace si poporul (noi din Bacau, nu intram la socoteala).

  2. Se face discutie despre faptul ca o persoana a stat inchisa 6 luni nevinovata, deoarece a fost achitata. E bine sa lamurim un pic lucrurile. In primul rand nu procurorul decide arestul preventiv, ci completul de judecata, in al doilea rand acel complet de judecata ar in fata un dosar prin care procurorul aduce dovezi ca inculpatul nu poate fi judecat in libertate (pleaca din tara sau localitate, distruge probe, ia legatura cu persoane implicate in proces, influenteaza martori etc.) si poate decide masuri preventive de la interdictia parasirii localitatii de domicilu pana la arestul preventiv, nu se judeca dosarul de santaj, iar faptul ca persoana a fost achitata nu are nici o legatura cu arestul preventiv. Avem doua dosare, unul de santaj in care s-a pronuntat achitarea, iar altul care arata ca este necesara o masura preventiva pentru judecarea inculpatei. Domnul tariceanu cere demisia procurorilor, dar se adreseaza presedintelui, nu CSM-ului care poate cere presedintelui revocarea, nu tine cont ca judecatorii decid masura arestului preventiv, nu solicita anchetarea solutiilor presupus abuzive de catre inspectia judiciara si se pronunta considerand avuziva o decizie a unei instante pe un dosar pe care nu la citit.

  3. @Costin, ca sa lamurim lucrurile: procurorul cere arestul preventiv pe baza unor probe. Dupa cum s-a dovedit in final, probele nu au existat. Prin urmare, daca era un procuror cu frica de lege, nu cerea masura arestului preventiv si nu trimitea nici macar dosarul in instanta.

    Stiu ca exista unii care acum se dau de ceasul mortii sa induca ideea ca intre arestul preventiv si dosarul de fond nu exista legatura. Ar fi amuzant daca nu ar fi tragic. In primul rand, ambele dosare se bazeaza pe aceleasi dovezi. Foarte rar se mai produc dovezi dupa arestarea preventiva a inculpatului. In al doilea rand e o legatura psihologica: arestarea preventiva e un semnal trimis de Justitie care este interpretat atat de presa cat si de public intr-o anumita cheie si anume ca probele existente la dosar sunt atat de clare incat inculpatul a fost arestat si va fi, fara indoiala, condamnat.

    Eu nu vorbesc aici de Tariceanu si altii; nu amestec politica. Eu vorbesc aici de principii.

    Vorbesti de CSM. Misto, CSM tocmai a anuntat ca cei care indraznesc sa discute cazul fac presiuni asupra Justitiei si asupra judecatoarei reclamante…

  4. Nu au existat probe in legatura cu santajul si stiim acest lucru din sentinta. Posibil sa fi existat probe care sa impuna arestul preventiv. Nu stiu daca a fost judecata in stare de arest preventiv sau cercetata in stare de arest preventiv. Romeo Stavarache a fost arestat preventiv pe baza dosarului in care este judecat sau pentru ca a incalcat conditiile cercetarii in libertate luand legatura cu ceilalti inculpati in dosar? Cat despre discutarea dosarelor ma abtin pentru ca nu le-am citit, nu cunosc probele, n-am asistat la sedinte etc. O sentina de achitare intr-un dosar de santaj nu inseamna ca nu au fost motive pentru o masura preventiva precum arestul (cea mai drastica si din pacate prea des folosita). Probabil ca procurorii au adus ceva motive ca nu poate fi cercetata sau judecata in libertate, daca mandatul a fost prelungit de sase ori. Daca nu, eu cred ca ar trebui sa se ocupe de acest lucru cei in masura sa o faca prin inspectia judiciara.