Contestarea autoritatii. Autoritatea de a contesta

rp_protest1-490x270.jpgPar evenimente disparate dar nu sunt decat semnele unei schimbari de atitudine. Fie ca e vorba despre maniera in care CSM ameninta presa pe motiv ca pune in pericol credibilitatea Justitie deoarece a scris despre cazul femeii care a stat sase luni in arest nevinovata, fie ca e vorba de cazul tanarului care a primit amenda pentru tulburarea linistii publice pentru ca a filmat cum politistii comunitari ameninta o babuta care vinde flori. Fie ca e vorba despre cazul tinerei amendate prin posta de jandarmi, cu procesul-verbal semnat doar de agentul constatator, fara martor, pe motiv ca ar fi organizat un protest ilegal pentru apararea padurilor.

Dizolutia Statului a intrat intr-o noua etapa. Este etapa in care Statul se revolta impotriva cetateanului; fiecare celula a structurilor de putere isi proclama independenta si decide “l’Etat c’est moi” si isi marcheaza si apara teritoriul.

De la organele superioare de represiune pana la cele de la baza sistemului, fiecare astfel de celula considera ca cetateanul se afla la cheremul sau si nu mai recunoaste faptul ca ea se afla in slujba cetateanului, ca orice tentativa a cetateanului de a corecta atitudinea este dovada unui complot sau a unei stari anormale a organismului-stat si, prin urmare, orice impotrivire fata de noua atitudine trebuie pedepsita si descurajata.

In fond, nu e ceva nou. In perioada interbelica organismul-stat se proteja de schimbare impunand starea de asediu si cenzura. Ani de zile au fost interzise manifestatiile si libertatea presei; astazi se impune incetul cu incetul acelasi regim. Sa nu uitam ca un an de zile o comuna intreaga a fost sub stare de asediu (numita eufemeistic “zona de siguranta publica”) si prea putina lume a fost deranjata.

Da, se mai poate schimba ceva, alunecarea catre despotism mai poate fi oprita. Dar nu cred ca mai intereseaza pe cineva…