Doua masuri

the-interviewCand studiourile Sony au fost atacate cibernetic si toata lumea a aratat spre Coreea de Nord, s-a umflat orzul propagandistic de ziceai ca mai e putin si SUA arunca cu bombe atomice peste Phenian. Adica, da, era de rau ca o tara sa hackereasca o companie privata aflata intr-o alta tara. [In paranteza sa notam ca “lumea buna” a computerelor a ajuns la concluzia ca nord-coreenii nu aveau posibilitatea sa realizeze un astfel de atac.]

Acum, cand s-a aflat ca SUA au incercat sa atace informatic sistemele de armament nuclear ale Coreei de Nord, prin intermediul unui virus, lumea zambeste complice si isi da coate. “Ei, au incercat si americanii sa faca o chestie, ce mare lucru…” – e concluzia.

Asadar, cand Phenianul ataca cibernetic e de naspa, cand o fac americanii e asa, o glumita.

Evident ca nu-s nascut ieri incat sa cred ca in relatiile internationale se aplica aceeasi logica si unora si altora.

Doar ca subliniez un fapt: toate conflictele dintre natiuni se bazeaza pe emotii; daca intr-un stat, cetatenii nu sunt de acord si nu sustin politica elitei conducatoare, cei aflati la putere au doua posibilitati: fie pleaca si pierd avantajele, fie determina cetatenii prin diferite mijloace psihologice sa se ralieze pozitiei lor.