Declarațiile tot mai belicoase ale liderilor politici europeni, transferul de armament greu american către Europa de Est și schimbările politice ce au loc în regiune – inclusiv lupta pentru impunerea în punctele-cheie din România ale unor anumite persoane – ne duc la concluzia că asistăm la pregătirea declanșării unui conflict.
Nu este greu să presupunem că forțele americane, împreună cu cele ale Țărilor Baltice, ale Poloniei, Ucrainei și României (și, probabil, ale Bulgariei) vor ataca Rusia. Nu direct, ci, probabil, în urma unei operațiuni de tip “false flag”, de genul celei puse în scenă de Germania ca pretext pentru atacarea Poloniei.
S-a văzut în ultima perioadă că încercările SUA de a crea o coaliție vest-europeană contra Rusiei nu au avut sorti de izbândă. Europa de Vest nu are chef de război. Și din acest motiv, SUA apelează la “alții” din Europa de Est, zona în care a reușit, cu succes, să penetreze conducerea politică și să-și subordoneze serviciile secrete.
Dealtfel, țările din zonă răspund, mai degrabă, la comenzile americane decât la cele ale UE, politica externă fiind dirijată de la Washington și nu de la Bruxelles. E de ajuns să ne uităm pe lista țărilor care au aderat la banca pentru infrastructură înființată de China și să vedem că, în vreme ce țările din vestul Europei au aderat, cele din est au refuzat, după indicațiile americane.
Se spune că războiul poate pune capăt crizelor economice; în același timp, un conflict poate redesena hărțile. Oricât ar fi de bine echipate trupele care ar ataca Rusia, nu e ca și cum ar fi primul sau al doilea război din Irak.
Să nu uităm că anul 2014 a fost ceea ce a fost 1968 pentru noi: anul în care poporul s-a unit în fața amenințărilor unei agresiuni externe. Cu un moral ridicat și cu o armată bine antrenată, Rusia poate respinge orice atac terestru.
Problema care se pune este ce va face după. Unde se va opri? Pentru că, se pare, cam acesta este și calculul american: o Rusie agresivă la granițele Europei de Vest poate face minuni în materie de economie…