O parabola cu banci si niste sateni

Imaginati-va ca intr-un sat vin, din capitala judetului, cativa insi cu bunzunarele doldora de bani care se ofera sa-i imprumute pe sateni ca sa-si ia televizoare, tractoare sau chiar lanturi de aur, sa se dea mari ca sunt si ei bogati.

Si imaginati-va ca multi dintre satenii dau navala sa se imprumute, mai ales ca strainii cu bani nu cer garantii, ba chiar bat din poarta in poarta imbiind lumea sa ia credite.

Satenii se apuca sa ia banii si sa-i cheltuiasca. Unde anume? Chiar in capitala judetului, ca acolo erau magazine. Magazinele vand marfa multa si baga incasarile la banci. Bancile imprumuta in continuare indivizii respectivi , care, merg iar in sat sa dea taranilor bani pe datorie.

Taranii isi platesc datoriile din recolta. Cand ploua, nu e problema. Dar vine un an cu seceta mare. Recolta nu se face, taranii n-au cum sa plateasca ratele.

Indivizii care aruncau cu banii in gaste sunt disperati: nu pot da inapoi banii bancilor. Bancile de la judet raman cu banii imprumutati iar negustorii ai caror bani fusesera folositi la imprumutarea taranilor isi cer depozitele.

Se anunta un faliment de rasunet.

Dar bancile din capitala judetului il cunosc pe prefect. Prefectul vine in sat si-l obliga pe primar sa semneze ca intreaga datorie a taranilor catre camatari va fi trecuta la datoria Primariei. Si primaria ia un credit imens de la bancile din capitala judetului si-i plateste pe camatari.

Datoria catre camatari este stinsa. Dar, acum intreg satul era dator catre bancile de la judet. Fie ca au luat credit de la camatari, fie ca nu, satenii trebuie acum sa plateasca datoria Primariei.

Si nu pot plati.

Iar atunci, prefectul vine si spune ca trebuie sa stranga cureaua. Sa taie din leafa politistului, a invatatorului, a preotului, din pensiile bunicilor si sa creasca impozitele.

Se fac toate astea, dar datoria tot nu poate fi platita. Ba, mai mult, satenii sunt flamanzi si bolnavi pentru ca nu mai au ce manca si muncesc mai mult.

Bancile se duc la prefect si se plang ca nu-si recupereaza banii.

Prefectul vine inapoi in sat si spune ca trebuie luate masuri mai aspre.

Doar ca satenii se revolasera intre timp si au ales alt primar. Care ii spune prefectului ca, da, datoria trebuie platita, dar in alte conditii, care sa permita satenilor sa-si revina.

Prefectul se enerveaza, bate din picior, si cheama presa si i se plange ca nesimtitii de sateni nu vor sa-si plateasca datoriile.

Tara intreaga afla in scurt timp ca exista un sat care s-a imprumutat ca sa-si cumpere bunuri de lux si care acum nu mai vrea sa dea banii inapoi. Ba, mai mult, satenii respectivi sunt niste lenesi si hoti, care fura statul si nu-si platesc taxele.