Azi, ca si ieri

Rasfoind “Amintirile” lui Radu Rosetti, n-am putut sa nu fac comparatii cu anumite situatii care exista in zilele noastre.

Hatmanul se mai iscălea, încă la începutul veacului trecut: hatman i pîrcalab Sucevskii. Titlul era într-adevăr pompos! Dar sarmana Suceava nu mai avea cetate cerînd comandant și, mai ales, aparținea Austriei, iar hatmanul Moldovei nu mai comanda ostași.

Căci nu se poate da acest nume nici prea puținelor sute de arnăuți, calarași și seimeni hătmănești, lefegii provenind din spuma Levantului, cari erau puși s-asigure liniștea și siguranța publică în Ieși, nici tulumbagiilor, cari și ei se aflau sub poroncă hatmanului și aveau să stîngă focurile, nici micelor cete de calarași, panțiri și cazaci de la ținuturi, stînd sub poroncă unor căpitani rău plătiți, avînd să îngrijască nu numai de siguranța publică în provincie și pe drumurile mari, dar și de niște servicii judecătorești ca: înmînări de citații, executări silite și altele și, în sfîrșit, de unele servicii fiscale.

Insă pentru această armată existînd numai cu numele, era o droaie de căpetenii cu nume samandicoase: vel căpitan al hătmăniei, vel căpitan de lefegii, porușnicul hătmăniei, căpitanul de darabani, polcovnicul, stegariul hătmăniei, baș ciaușul etc., etc.

Și această oaste neexistentă avea o mulțime de steaguri, mici și mari, și un număr mai mult decît îndestulător de trîmbițași.

Suceava si partea de nord a Moldovei fusese anexata la 1775 de Austria, care a denumit-o “Bucovina”.