Iarasi despre uniformele scolare

Acum doi ani, zeci de elevi de la Colegiul Eminescu au primit interdictie de a intra la ore pentru ca nu aveau uniformele complete.
Acum doi ani, zeci de elevi de la Colegiul Eminescu au primit interdictie de a intra la ore pentru ca nu aveau uniformele complete.

Directoarea unei scoli din Constanta care a trimis acasa o fetita de 11 ani pe motiv ca nu avea fusta complet neagra, cum prevedea regulamentul institutiei de invatamant a fost demisa. Directoarea si-a pierdut functia nu pentru ca a luat o masura impotriva unui elev care nu avea uniforma completa, ci pentru ca a trimis acasa, nesupravegheat, un elev.

Problema cu uniformele scolare este complicata. De multe ori, ele sunt doar un pretext pentru afaceri veroase intre directorii de scoli si firmele care le produc. Uniforme scumpe si materiale ieftine si proaste, cam asta este reteta.

In alte cazuri este vorba despre anumite mosteniri culturale ale unor cadre didactice imbatranite in functii.

Daca punem in balanta uniforma si educatia, eu cred ca educatia e mai importanta decat uniforma. E mai important ca un elev sa vina la scoala si sa capete educatie decat sa fie silit sa poarte o uniforma doar pentru ca asa doreste directiunea scolii.

In plus, se perpetueaza o confuzie. Exista tari in care uniforma este obligatorie, dar in general, in acele tari este vorba despre o uniforma comuna tuturor scolilor. Cand este vorba despre uniforme personalizate, acest lucru se petrece in cazul scolilor particulare, unde, ati ghicit, invata copii de oameni cu bani, care-si permit sa cumpere elementele care compun uniforma.

Vreti uniforma? Ok, facem una la nivel national si terminam cu balciul. parintii vor avea posibilitatea sa cumpere de la diferiti producatori, care, aflati in concurenta, vor trebui sa-si ajusteze preturile.