“Da’ ia si tu!”

Exista o categorie de oameni lipsiti de cel mai elementar bun simt. Care n-au obraz, ci soric.

Cu aceasta ramura a speciei umane m-am intalnit prima data prin facultate. Stiti ca exista acei studenti vesnici flamanzi fara un chior in buzunar care colinda toate camerele din camin doar-doar s-or lipi si ei de niste mancare. Si care supravietuiesc mancand ceea ce au primit altii de acasa.

Dar, pe langa acestia, care stau in coltul lor si molfaie painea cu margarina capatata de la colegi, mai sunt cei care nu se multumesc numai sa-si umple matul; ci, cu un desavarsit grobianism, ii mai indeamna si pe altii sa imbuce:

– Ba, da’ ce friptura buna are asta! ba, Vasile, Gheorghe, Dumitre, ia gustati si voi din pulpa asta de gasca, din zacusca asta fenomenala, ia luati si niste muraturi fan-tas-ti-ce. Da’ ia si un pahar de vin, ca merge de minune! Ba, nu-i asa ca a fost bun? Da’ niste prajituri nu ai?

Oamenii de genul asta n-au nici o tresarire cand e sa se serveasca din ce nu-i a lor ba sa mai si cheme la ospat pe altii.

Ei sunt oamenii care o sa traiasca pana la adanci batraneti si o sa se plimbe cu autobuzele dintr-un capat in altul al orasului pentru ca au reducere si o sa certe copiii care se joaca in fata blocului.

Noi, astilalti, o sa ne facem sange rau toata viata din cauza lor. Sau, intr-o zi, o sa punem niste otrava de sobolani in zacusca si o sa-i imbiem sa guste: “Da’ ia si tu, nu te sfii!”…