De ce a fost luata Franta prin surprindere?

Imediat dupa atacul de la sediul Charlie Hebdo, Parlamentul francez vota cu o covarsitoare majoritate cresterea puterii serviciilor secrete. Acestea primeau drepturi mult mai mari in materie de supraveghere electonica, in ciuda criticilor societatii civile.

Franta copia, astfel, modelul SUA, in speranta ca o supraveghere in masa a cetatenilor va ajuta la deconspirarea comploturilor.

Cu o mica problema: alocarea de resurse. Ricardo Baretzky, presedintele European Centre for Information Policy and Security declara la vremea respectiva pentru Foreign Policy ca “In SUA se cheltiesc 52 de miliarde de dolari pentru securitatea nationala, insa aici [in Franta] se incearca sa se faca acelasi lucru cu numai 1 la suta din aceasta suma”.

O alta provocare pentru metoda supravegherii in masa este analiza mormanului de informatii adunat. Nici SUA nu se descurca prea bine la acest capitol, imensul volum de informatii adunat n-a ajutat la prevenirea nici macar a unui atentat.

Tot in urma atacurilor de la Charlie Hebdo, Franta a anuntat cresterea numarului de persoane care vor lupta contra extremismului si a promis o crestere a cheltuielilor de aparare.

In ciuda acestor intentii, serviciile de securitate au fost luate prin surprindere de atacurile teroriste.

In paranteza sa notam zelul cu care autoritatile franceze au reusit sa aresteze si sa condamne cetatenii care aveau alta parere in cazul de la Charlie Hebdo; acuzatia a fost de “apologie a terorismului”, dupa ce unii au scris cate ceva pe facebook. Intre acuzati, un copil de opt ani care n-a vrut sa pastreze momentul de reculegere pentru desenatorii de la revista franceza si un adolescent de 16 ani care a publicat o caricatura-pamflet pe o retea sociala.

Problema este evidenta: supravegherea in masa nu da rezultate. Si am avut si noi, acum doi ani, o situatie in care se putea produce un dezastru pentru ca un individ a intrat cu un proiectil de artilerie intr-o Universitate si a vrut sa-l detoneze.

Ceea ce am spus atunci este valabil si astazi referitor la incapacitatea autoritatilor de a preveni astfel de situatii:

[…]raspunsul este simplu: n-au stiut nimic pentru ca studentul respectiv nu a utilizat nimic din tehnologia moderna a comunicatiilor. Telefoanele nu i-au fost interceptate si filtrate dupa cuvinte-cheie, Internetul nu a spus nimic despre el, emailul a fost mut, mess-ul, FB-ul, toate acestea nu au tradat nimic din ce pregatea.

Si aici e problema cea mare: cum poate reactiona o autoritate in conditiile in care se bazeaza prea mult pe tehnologie? Cum poate preveni atentate in conditiile in care teroristii nu-si anunta intentiile, nu comunica intre ei, fiind camuflati din punct de vedere informational?