O natiune de sclavi

Desi a dat, de-a lungul timpului, zeci daca nu chiar sute de genii, poporul român nu se poate lauda ca ar fi prea inteligent. Nu, daca ar fi fost inteligent, nu se afla, astazi, in situatia in care sa devina din nou sclav. Pentru ca, fie ca va place, fie ca nu, cam asta sunt românii: sclavi in propria tara, deposedati de bogatiile naturale, cu industria distrusa, fara posibilitatea de a lua decizii si redusi la simpla forta de munca platita extrem de prost. Ce e mai interesant, insa, este ca, orbiti de strategiile de manipulare, românii nu doar ca nu vad aceasta realitate, dar mai si aplauda, bucurosi, orice masura care le mai ia din drepturi.

Exemple sunt nenumarate; cel mai recent fiind cel al salariului minim, pe care actualul guvern de tehnocrati a decis sa-l inghete. In afara de aplaudacii si postacii de serviciu, nenumarati cetateni au aprobat decizia Guvernului, insistând ca, daca doresc salariile marite, cei vizati ar fi bine sa munceasca mai mult, sa creasca productivitatea.

Lasam la o parte teoria – majoritatea factorilor care permit cresterea productivitatii depind nu de salariat, ci de angajator (automatizare, robotizare, innoirea productiei, perfectionarea organizarii productiei, pregatirea resurselor umane) si ne concentram pur si simplu pe productivitatea muncii. Conform Eurostat, indicele productivitatii reale a muncii a crescut in România cu 14,7% in 2014 fata de 2010, fiind cea mai mare crestere din UE, in conditiile in care in unele tari (Italia, Grecia sau Finlanda) acest indicator a scazut. Indicele productivitatii muncii pe ora lucrata a crescut cu 18 la suta in intervalul 2010 – 2014, iarasi cea mai mare crestere la nivelul UE. In aceste conditii, desi indicii productivitatii au crescut in permanenta, costul muncii a scazut in România: costul nominal al unei ore lucrate a scazut cu 5,6% desi productivitatea a crescut, dupa cum spuneam, cu 18%.

Discutia, insa, este inutila. A lega cresterea salariului minim de productivitate este un lucru gresit in conditiile in care valoarea acestuia nu acopera nici pe departe cheltuielile necesare supravietuirii unei persoane. Daca acceptam ca salariul reprezinta valoarea de inlocuire a muncii prestate, atunci valoarea salariului minim ar trebui, teoretic, sa acopere cheltuielile minime pentru casa, masa si un minim de distractii al angajatului respectiv. Ceea ce nu se poate face cu 730 de lei, cu cât mai ramâne in mâna angajatul.

Concluzia? Românii au mentalitate de sclav.