De vina e doar propaganda rusa

Problema libertatii de exprimare este pusa in discutie astazi, mai mult decât oricând, pentru ca guvernele, sub diferite pretexte, impun limitari.

O serie de tari interzic cetatenilor sa nege existenta Holocaustului; orice incercare de a reevalua istoric evenimentul este, deci, interzisa. Anul trecut, in Franta au existat condamnari pentru ca unii cetateni au luat la misto eforturile anti-teroriste sau, cum a fost cazul comicului Dieudonné, pentru ca a spus ca se simte ca unul dintre teroristii ucisi.

La noi, situatia este mult mai delicata. Pe lânga limitarile impuse legal (nu ai voie sa negi Holocaustul, nu ai voie sa-l lauzi pe Ceausescu, etc.) apar limitari induse social. De exemplu, un grup foarte vocal de propagandisti finantati de ONG-uri din afara tarii insista ca orice critica adusa sistemului politic, economic si social românesc este doar propaganda ruseasca.

Daca critici justitia televizata, o faci, clar, pentru ca te-au pus rusii s-o faci, nu pentru ca te-ai prins ca institutiile statului sunt folosite in lupta pentru Putere. Daca spui ca nu ti se pare corect ca statul sa avantajeze companiile straine in detrimentul celor românesti, iarasi o faci pentru ca te-a pus Maica Rusia. In cazul in care critici rata de analfabetism, educatia precara, saracia si cresterea decalajelor dintre saraci si bogati, nici nu se mai pune problema: o faci pentru ca esti platit copios de rusi.

Ironia este ca aceia care acuza de propaganda ruseasca pe criticii starii de fapt sunt ei insisi platiti de guverne sau organizatii straine pentru a impune punctul de vedere occidental in România. Ceea ce nu ar fi rau daca aceasta s-ar limita la implementarea ideilor de democratie, libertati cetatenesti, libera exprimare si alte valori de acest fel. Problema apare in momentul in care propagandistii occidentali incearca – si reusesc – sa impuna ideile economice de tip “neocon”: privatizare totala, inclusiv in educatie si sanatate, dereglementare, limitarea maxima a rolului statului.

Ca sa fiu mai clar, sa ne uitam la ceea ce scriu acesti domni, de doua luni incoace, de la tragedia de la Colectiv, despre sistemul sanitar românesc. Ca este subfinantat si nu mai face fata, ca nu e “ca afara”, ca oamenii mor cu zile in spitale. Pe ici, pe colo se strecoara si câte o aluzie: e necesara privatizarea.

Ipocrizia este ca subfinantarea sanatatii este un efect al politicilor sugerate si impuse de aceiasi formatori de opinie.