Invers

cor

Faptul ca fostul sef al ANAF a dat pe gusa ca un fost ambasador al unei tari (despre care domnul Ponta sustine ca ar fi Olanda) facea trafic de influenta incercând sa forteze mâna autoritatilor pentru a ierta niste evazionisti nu trebuie sa ne mire.

De mirare ar fi doar faptul ca a asteptat pâna a fost luat pe faras. Domnia sa zice ca ar fi instiintat organele abilitate si dupa aceasta s-a trezit ca onorabila noastra presa nationala se apuca sa-l tamâieze mai abitir pe respectivul ambasador.

Ambasador care, sa nu uitam, ne dadea saptamânal lectii de anticoruptie si ne ameninta in permanenta cu Mecanismul de Verificare si Control ca sa ne prindem ca e vorba despre Constanta. Portul Constanta.

Asadar, situatia nu ma mira; la vremea respectiva am dar glas intrebarii de ce numai afaceristii români sunt vizati de organele de control in vreme ce businessmanii straini pareau sa aiba imunitate.

In schimb, ma mira faptul ca inca mai exista români care mai cred in Mos Craciun, care nu vor sa vada ca tara a ajuns de prada, ca românii nu numai ca nu mai au nici un cuvânt de spus in legatura cu viitorul tarii, dar, unii, s-au mai si inhamat la caruta strainilor si trudesc din greu impotriva natiei.

Intelighentia româneasca deplânge mereu “obsedantul deceniu”.

Ironia face sa ne aflam in aceeasi situatia cu cea din anii ’50, doar ca de data asta putin invers: nu mai proslavim Comunismul, ci Capitalismul, nu mai vrem nationalizare ci privatizare si nu mai dam bogatiile tarii pe nimic in Est, ci le livram in Vest.

Iar Securitatea se ocupa, ca de obicei, de amanunte.