Poveste din cartier

bani

– Domnu’, da’ nu putem gasi o cale sa mai scadem din anii astia din sentinta?

– De ce vie se pare o pedeapsa prea mare?

– Pai, stiti, 100.000 nu e o suma prea mare si, pana la urma, nici nu am incasat-o, ca m-ati prins… Si ma gandeam… ca poate gasim noi o cale…

– Si… v-ati gandit la ceva anume?

– Pai eu stiu… pe cine vreti sa puneti mana?

– Pai, ne intereseaza Cizmaru si Tonitza.

– Pe Tonitza e mai greu, cu Cizmaru se rezolva! Dar taiem jumatate din pedeapsa!

Dupa cateva luni…

– Domnu’ Cizmaru, hai sa ne vedem, ca e belea.

– Ce-ai patit, ma?!

– Ce sa patesc, m-a prins politia si m-a pus sa suflu in fiola. Si e nasoala rau! Ma ajuti?

– Mai, baiatule, e naspa rau. Hai sa dau niste telefoane!

Dupa o ora…

– Nene Cizmaru, eu sunt. Ceva noutati?

– Hai, ca ai noroc. Dar te costa 1500, ca am vorbit cu cineva de la laborator sa schimbe cifrele la alcoolemie.

– Dau, nene, cum sa nu dau… Numai sa fie bine.

Dupa cateva minute…

– Domnu’ procuror, sa traiti, vedeti ca Cizmaru se intalneste cu doctorul si are sa-i dea niste bani pe treaba aia pe care am discutat-o. Da’ nu ma uitati cu sentinta aia, va rog!